Da imi este fff dor de el! Facea parte din viata mea,il iubeam,si am lasat tot pentru.el,am aiurit,nu ma mai simt deloc bine,sunt singura si am devenit recalcitranta,si ma omoara gandul ca alta e langa el,cand stiu ca el era al meu,si acum alta il atinge si este al ei.
Era baiatul meu,el m-a invatat multe si a avut grija de mine,nu pot fii cu altul. Mi-e frica sa fiu cu altul. Eu pe el il iubesc si mi-a gresit mult,si m-a ranit,dar il iubesc mai mult ca pe viata mea. Mi-e dor sa ma ia in brate si sa-mi zica``fata mea``.
Mi-e dor sa ma mangaie,sa fie cu mine, sa radem ca doi prosti de cine stie ce, si sa ne contra-zicem si sa ne dam cu parerea amandoi...
MA SIMT DISTRUSA.

Stiu exact ceea ce simti.Prin decembrie anul trecut am cunoscut un tip pe nume George.La inceput a fost o joaca pentru amandoi.El era din Bucuresti, eu din Bacau.Am 14 ani, el 16.Nu puteam sa ma duc la Bucuresti pentru el si nici el putea veni in Bacau pentru mine.Dar am rezistat asa. Ceea ce a fost intre noi,a fost magic,chiar si asa la sute de km departare.El m-a rugat sa fiu cu el,dar e avea deja pe cineva aproape de el, o fata pe care o putea strange in brate, vedea, mangaia...A parasit-o pentru mine; eu, o fata pe care nu a putut-o vedea niciodata in realitate.Mi-a marturisit ca si-ar da si viata pentru mine.Incepusem sa ne facem deja planuri, ca o sa locuim impreuna, ca o sa avem 2 copii (de chiar suna ridicol, dar cand iubesti cuadevarat, totul ti se pare posibil).Mai avusesem relatii cu baieti cu care ma puteam vedea, dar nici una nu a fost asa frumoasa, desi n-am putut sa-l ating macar o data.Asa a fost sa fie! Trist,stiu!
Ne-am despartit, inainte de asta, eu am observat ca nu mai alinta ca inainte, ca era mai rece, mai distant de mine.Am tacut si am indurat! Urmatoarea saptamana a fost un calvar pentru mine.Plangeam non-stop, ma afundam in propriile-mi lacrimi amare, am vrut chiar sa ma omor, simteam ca fara el sunt doar o pana in voia sortii.Cu greu am trecut peste acele momente, neavand prieteni care sa ma ajute cu sfaturi.Singura am trecut peste toate! Blestemam ziua in care l-am cunoscut,am zis ca mai bine nu iubeam,caci n-as fi avut de suferit atat de mult! Eram atat de disperata dupa el,incat mi-am scris fiecare mesaj primit de la el in jurnal, am aproape un caiet intreg de replici spuse de el, fosta mea iubire!
Dupa despartire mai vorbeam dar foarte, foarte rar. Odata mi-a spus ceva de genul : Asculta eu te iubesc dar mai avem nevoie de timp pentru a sta singuri! Atunci am inteles ca el inca mai tinea la mine, dar nu asa cum o facuse mai demult; acea iubire se spulberase.Am ramas doar cu amintiri. Uneori, seara inainte de culcare imi aduc aminte si plang.
Dar am observat ca numai mie imi mai pasa; noi fetele, toate suntem asa, suferim dupa niste tipi, pe care ii doare in cot de noi.I-am mai trimis mesaje cu: "Ce faci?" dar n-am primit nici un raspuns.Au trecut cam 5 luni de la despartire.Nici macar "buna!" nu imi mai spune acum.Macar asa de dragul vremuilor bune, dar nu, desi sufletul inca plange in mine, accept si trec peste.Am simtit ca mi-am gasit jumatatea, el era baiatul perfect, in vorbele lui gasisem dragostea curata...Ce simteam atunci, era angelic.Imi aduc aminte cand am vorbit prima data la telefon, imi amintesc vocea lui.Toate acestea sunt doar amintiri sterse acum.
Am invatat sa trec peste.Nu stiu exact cum sa-ti explic, sunt multe de zis, trebuie sa te autoincurajezi, caci vei realiza ca-ti faci singura rau, iar lui nu-i vamai pasa.El se va uita inapoi si va spune razand:"...a fost!" iar tu vei plange neicetat dupa el.Am juratsa nu mai am relatii pana cand nu simt ca va fi timpul sa-mi gasesc cu adevarat perechea, pentru ca majoritatea baietilor asa sunt.Te folosesc pana se plictisesc de tine, se lauda prietenilor, doar ca sa para "smecheri" ei frang inimile a zeci de fete nevinovate, naive care iubesc.
Nu mai plange draga mea:timpul nostru de acum vine! Vom gasi persoane care SA NE IUBEASCA nu FOLOSEASCA.Atunci toti cei care ne-au gresit,vor regreta si vor vedea ca au avut comoara in mainile lor,dar nu au stiu sa o tina aproape. Atunci roata se va intoarce, si toate se vor aseza la locul lor!
Ajuta-te singura sa treci peste asta, caci nimeni nu a simtit ceea ce ai simtit tu, deci nimeni nu sufera cat suferi tu! Cu rabdare, pace sufleteasca si ordine in ganduri iti vei reveni si vei fi mai puternica.Nu mai plange, calmeaza-te si priveste spre viitor, spre noua ta viata, esti libera sa faci ce vrei, esti libera sa cauti iubirea adevarata si sa te bucuri cu adevarat!:*
Imbratisari calde si multi pupici. Sper sa-ti revii si daca vrei mai putem vorbi in privat! Mai am multe sfaturi sa-ti dau.