Daca tu ai avea un copil bolnav de sindromul Down sau afectat de ''cretinism congenital'' ce ai face cu el? L-ai abandona sau l-ai ucide pur si simplu fiindca nu este exact la fel cu ceilalti indivizi?
Dacă are alta orientare sexuala tot copilul meu rămâne, tot sânge din sângele meu! Nu cred ca exista ceva atât de grav încât sa te facă sa îți renegi copilul. Asa cum este, este al tău.
Da. Consider ca nu e normal sa fii de alta orientare. Nu mi-as putea lasa copilul sa urmeze o cale care nu duce la Dumnezeu.
Sentimentul de atracție pentru persoane de același sex are mare legătură cu comportmentul păriților copilului, cele mai frecvente cauze sunt faptul că mai ales mama dar și tata pot dori un copil de alt sex decât cel primit de copil la concepție sau copilul e iubit în mod special pentru că are un anumit sex, sau o relație porastă sau inexistentă cu părintele de același sex. Dacă părinții și=au dorit un copil de alt sex, copilulu încă din uter se simte respins în sexualitatea lui, simte că e sex greșit și va avea un imbold inconștinet să se conforeze dorințelor părinților. Cei care sent iubiți în mod special pentru că au anumit sex, lucru de care se face mare caz, pot simți o revoltă puternică și să caute exact contrariul. Toți ne naștem cu o nevoie puternică de o relație și cu părintele de același sex și dacă acesta în copilărie e absent sau abuziv, nevoia rămâne și caută împlinire și se poate sexualiza.
am luat aceste descrieri dintr=o carte a unui tip care a fondat o mișcare de vindecare spiritală și care au nenumărate cazuri de oameni care au înțeles cauza atracției pe care au simțit=o, au iertat persanele implicate și s/au vindecat.
Ar fi o cruzime ca părinte să abandonezi un copil ce simte atracție pentru cineva de același sex, pentru că are legătură directă cu comportamentul păriților față de el.
Cum ar putea cineva să își abandoneze copilul acuzând asemenea motive?!
L-aș accepta așa cum este. Pe lângă acest aspect, i-as oferi sprijin moral pentru ca să nu se simtă singur și neinteles, precum și contestat de către ceilalți.
In sufletul meu, sincer m-ar durea. M-ar durea, pentru că nu a înțeles nimic din ce i-am arătat noi, părinții lui.
De acceptat trebuie să-l accept oricum ar fi situația.
Mai bine cu el in viață, chiar dacă ar fi cu o persoană de același sex, decât să facă vreo prostie pentru că nu l-am acceptat așa cum a vrut el.
De aceea, este foarte important dialogul.
De la o vârstă, trebuie să discutăm cu ei fel și fel de lucruri legate de viața sexuală.
Eu îl modelez cum știu că este mai bine și sper să nu aud asta niciodată. Cred că ar cădea cerul pe mine.
Cat sta in casa mea nu vreau sa aud de orientarea lui diferita. Cand se muta de la mine sa faca ce vrea.
Nu ar fi vina nimanui, ca defectiunea de gena sexuala apare fara vointa cuiva, in primele trei saptamani de sarcina.
Demonii sunt in capul bigotilor. Homosexualii nu sunt cuprinsi de demoni. Nici un post si nici o rugaciune n-are nici o putere, ca daca ar avea, nu ar mai exista homosexuali.
Ce sa inteleaga? Ca nu-i plac relatiile cu persoane de sex opus? E ca si cum ai spune ca nu intelege de ce nu mananca o mancare care nu-i place, care-i intoarce matele pe dos. Tu stii ca si mirosul pielii unei persoane de sex opus ii repugna?
NU!
Le recomand celor care spun ca se ocupa sa ii trateze: Mai puneti mana si studiati fenomenul, apoi dati-va cu parerea.
Da, isi pot schimba actiunile homosexuale si sa renunte la ele bisexualii. Dar asa cum heterosexualii au momente ca dau pe la altele, vor da si ei pe la altii.
Dar pe homosexuali nu ii vei schimba. Asa cum nici sentimentele si inclinatiile "zidite" in trasaturile homosexuale ale bisexualilor nu se vor schimba, doar vor fi tinute sub obroc.
Instructaj cum trebuie sa fie ca om, alege femei la ocazie sau familie. Si asa nu o sa am copil pentru ca nu imi plac si nu imi doresc.
Nu, sentimentele, inclinatiile nu se schimba prin instructaj. Ti-o spune un om care cunoate fenomenul din teorie si practica.
Cum sa il/o abandonez? L-as iubi la fel, l-as sustine si incuraja sa fie sincer cu el insusi si cei din jur. E copilul meu deci o sa fac tot ce imi sta in putinta sa fie fericit si sa stie ca sunt mandra de el.
Nu știu ce ai înțeles tu și ce ai vrea de fapt să înțelegi.
Mentalitatea mea nu concepe ca băiatul meu să și-o tragă cu alt băiat. Punct.
Haideți să lăsam prostiile și democrația. Sunt lucruri pe care eu, tatăl lui, sunt obligat să i le arăt încă de mic copil.
NICIODATĂ, dar NICIODATĂ nu o să-i spun: "fă ce vrei, numai să fii fericit; doar ești mare!"
Aceste cuvinte îl duc cu mintea departe. Dacă mă întreabă, așa cum o să-l educ să o facă, o să-l fac să aleagă cea mai bună opțiune. Iar aceasta nu poate fi cu o persoană de același sex.
James Clayton Dobson Jr., cunoscut și sub numele de Jim Dobson, ne arată cum să educăm copiii, astfel încât, atunci când sunt mari, să avem satisfacția că am crescut adevărate valori.
Un gay sau o lesbiană în mintea lui/ei crede că este ok. Doar este natural. Aha...
Ați văzut vreodată acest comportament și la animale? Doar întreb.
Dacă animalele ne dau miliarde de exemple, prin devotament, lupta pentru supraviețuire inteligență, noi oamenii, de ce suntem atât de cretini, "abuzând" de libertate și puși pe distrus?
Cred ca ar trebui sa se faca sedinte cu un psiholog la scoala de la clasa a 3-a in sus. De minim 2 ore pe saptamana. Cred ca e o greseala sa lasam viitorul, caracterul si mentalitatea unui copil sa fie influentat de orice ratat care nu a avut chef sa foloseasca prezervativ.
Daca eu ca parinte, vreau ca copilul meu sa latre, nu ma opreste nimeni sa-l dresez sau educ, cum ai zice tu, sa faca asta de la varsta de 2 ani. Din moment ce nu putem controla cum sunt crescuti unii copii si ce prostii li se baga in cap, cred ca putem sa-i indrumam sa caute raspunsuri singuri, sa gandeasca pentru ei si sa cantareasca daca ce li s-a spus e bine sau nu.
Mi se pare absurda ideea ca daca e copilul tau, poti sa-i faci ce vrei din punct de vedere mental.
"De la o vârstă, trebuie să discutăm cu ei fel și fel de lucruri legate de viața sexuală.
Eu îl modelez cum știu că este mai bine și sper să nu aud asta niciodată. Cred că ar cădea cerul pe mine."
Il modelez, cica. Cred că o să vomit.
Datoria ta e sa-i oferi tot ce are nevoie dpdv material. Dpdv mental, singura ta datorie e sa-l ajuti sa gandeasca pentru el si sa-l ajuti sa ia cele mai bune decizii de unul singur. Nu sa-i umpli capul cu fixatiile, fanteziile si traumele tale.
Nu-mi stă în caracter să jignesc și nu o fac nici acum. Doar că ar trebui să procesezi ceea ce am spus.
Poți vomita, dacă ți-e greață. Dacă nu, cu o lămâie se rezolvă.
Sunt niște chestii pe care la vârsta ta nu le poți înțelege.
Doar când vei avea copii, abia atunci o să înțelegi despre ce este vorba. Până atunci, documentează-te.