Daca parintii nu ti-ar accepta prietenul, ce ai face?
Ordonare:
După relevanţă
Bună.
Aș fi între ciocan și nicovală.
Dragostea părintească este necondiționată, prietenul nu numai că vrea sex dar te mai și înșeală.
Gândește problema la rece, nu trebuie nimeni să sufere, nici tu, nici părinții, nici prietenul!
Pa, pa.
RăspundeSi daca chiar te iubeste si ii dai cu piciorul apoi o sa iti gasesti unul care chiar numai sex vrea si te mai si inseala, dar pe care parintii il accepta, chiar insista sa ramai cu el?
Răspunde Ai vazut prea multe telenovele.
Daca recunosti povesti, inseamna ca tu ai vazut, eu am vazut in realitate asa ceva.
In realitate nu exista asa ceva, te asigur. Niciun parinte nu e atat de sadic incat sa-si impinga fata in bratele unuia care vrea doar sex, o insala si o face nefericita. Iar daca sugerezi ca ar trebui sa plece cu ala in contextul in care nici nu a terminat scoala, lasa-ma sa spun ca dai un sfat extrem de prost.
Pai ca parintele stie.
N-am sugerat ce zici, nu citesc tot, am ajuns la categoaria asta din intamplare, daca si-a zis varsta, n-am vazut.
Sunt parinti care cred ca o pozitie financiara buna inseamna bine pentru fata lor, dar de obicei baietii de bani gata nu sunt prea cuminti, totusi, parintii cred ca da, si insista ca fata sa fie cu el, iar daca e vorba de un baiat sarac, se stie ca de obicei ei sunt de treaba, parintii insista sa-l lase. Am dreptate, sau nu? Nu e telenovela.
Poate, desi tind sa cred ca inca exista parinti normali, care nu isi "vand" copiii. Si nu e vorba de bogat/sarac. Dupa cum nici saracia nu e o virtute. A avea bani, nu inseamna ca esti un om rau. In general, parintii vor ca (,) copilul lor sa aiba alt nivel de trai, sa o duca bine. Si asta din toate punctele de vedere: sentimental, amical si implicit financiar. Tu ai vrea ca fiica ta sa traiasca cu unul vai de mama lui, sa manance zilnic mamaliga si tocanita de cartofi, sa aiba datorii pe la banci, sa faca 4 copii pe care nu stie cum o sa ii creasca, sa faca rate pentru o masina de spalat, si altele? Presupun ca nu.
Il stiu pe unu care era sarac. 5 copii, parintii salarii mici, parca doar primii 2 munceau, din copii, si na, aveau si ei cheltuieli, dupa 18-20 de ani s-a mutat intr-un oras mai mare si-a gasit un loc de munca bun si acum o duce foarte bine. La 18 ani nu ti l-ai fi dorit pentru fiica ta, nici eu la gandirea de atunci. Stiu ca parintii vor sa isi protejeze copiii, insa ei n-au cum sa cunoasca o persoana asa cum o cunoaste cel care o iubeste.
Nu mă aflu demult la vârsta la care aş avea nevoie de acordul părinţilor.
Viaţa mea intimă mă priveşte doar pe mine. Sunt o fire mai independentă şi nu dau raportul nimănui.
Depinde,tu stii mai bine ce sa alegi. Daca prietenul merita sa il alegi pe el. Dar stii asa ca parintii nostri avem dreptul sa ne construim un viitor si pana la urma.Tu iti alegi viitorul, tu7 alegi cu cine sa traiesti,... Evident cand devii parinte faci planuri, te gandesti la viitor ce ai vrea sa fie copilul tau, ..etc.Si abia cand o sa fii tu mama o sa iti dai seama ca oricine s-ar apropia de fiica ta ti s-ar parea suspect, voi trebuie sa demonstrati contrariul si atata!
M-as muta cu el si parintii i-as vizita rar, si nu i-as lasa sa aduca in discutie relatia mea.
Oooffff ce simplu suna acum... si ce greu a fost sa fac asta acum 1 an si cateva luni... eeeeee pe atunci aveam totul! TOTUL! apartament in baneasa, in care locuiam eu cu prietena, masina personala, aveam de toate! absolut de toate, dar erau date de ai mei parinti! aaaa nu! nu aveam de toate dupa 4 ani de stat impreuna cu prietena mea tot nu aveam liniste cu ai mei. DELOC! adica o data la 2-3 luni ma certam cu ai mei, fie din cauza remarcilor pe care le faceau sau din varii motive! si normal ca unele certuri erau din cauza ca nu o acceptau pe prietena mea.
pana cand pe 2 decembrie 2011 am avut o cearta monumentala cu ei si era si prietena mea acolo, si s-au luat si de ea si ne-am tot certat... cand am ajuns acasa la noi ne-am facut bagajelul, nu le-am spus nimic, absolut nimic, am chemat pe cineva sa ne ajute sa ne mutam, ne-am mutat si am luat-o efectiv de la ZERO, am renuntat la tot ce ne tinea in urma, pana si la masina (desi sunt un impatimit al masinilor! cu totul ne-am schimbat si jobul din dorinta de a incepe o noua viata, o viata mai fericita! acum eu am propria firma (care este iarasi o poveste de succes dar cu alta ocazie, sau in alt loc), prietena mea lucreaza la cel mai mare tour operator din lume, avem propria noastra casa, si cel mai important ne avem unul pe celalalt la indiferent ce se intampla! si chiar cred ca ea este "THE ONE"!
Dar cand ma uit inapoi nu am nici un regret, AM 27 ANI SI AM RELIZAT MULTE CU FOARTE PUTIN! am trecut prin multe dar am tinut mereu capul sus si un zambet pe buze!
Cineva ma intreba daca am regrete, si in minte rula o singura melodie http://www.youtube.com/watch?v=egY8rUpxqcE
Iar in ceea ce ii priveste pe ai mei. o alta discutie, ne-am vazut de 6 ori in 2012 si de fiecare data ne-am certat iar, nu au invatat nimic din ceea ce s-a intamplat; dar nu imi mai bat capul!
PS: scuze daca am deviat un pic dar nu prea am spus asta la nimeni (adica stiu 3 prieteni foarte buni, pentru restul am inventat o poveste cum ca noi am vrut sa ne mutam la casa si sa nu mai stam la apartament si balarii), si simteam nevoia sa ma descarc.
E ok, strainii sunt de incredere. 
Exact ce ziceam. Daca renuntai la ea, ramaneai cu parintii si daca ea e the one, nu o puteai uita, nici o relatie n-ar fi mers, asta inseamna o viata distrusa. Cand iubesc, oamenii se schimba, in bine de obicei, dar parintii, sau restul oamenilor, vad ce a fost, tu vezi ce e si ce o sa fie, asa ca stii ca trebuie sa incerci, doar incercand poti reusi. Inca un exemplu ca se poate. Ma bucur pentru voi. 
Trebuie sa pui lucrurile in balanta: ce iti ofera prietenul versus ce iti ofera parintii. Iti spun din experienta, ca in 95% din cazuri, parintii au un motiv bine intemeiat, pentru care nu il plac. Si cred ca asta tine de intuitia lor, de experienta de viata, care ii face sa observe mai mult decat o poti face tu, mai ales fiind si orbita de dragoste. Deci, de ce nu il plac pe iubitul tau? Tu daca ai fi in locul lor, cum ai proceda? Iubitii vin si pleaca, azi ii ai, maine nu. Iar daca mai ai si scoala de terminat, iar unicul sprijin financiar vine din partea parintilor, cu atat mai mult. Bun, renunti la tot si te muti cu prietenul. Relatiile cu parintii sunt stricate si depinzi 100% de el. Si daca acest el iti da un sut in fund, nu mai ai absolut nimic. Tu stii mai bine situatia si cat de tensionate sunt lucrurile. Daca crezi ca nu ii poti convinge, mai bine renunta la el.Fi realista! Doare pe moment insa pe termen lung iti va fi bine.
Aș încerca să le înțeleg argumentele. Am niște părinți extraordinari, nu pot să cred ce noroc pot avea, așa că mă aștept de la ei să știe ceva ce eu nu știu, să știe să citească printre rânduri mai bine decât mine. Poate reușesc să mă convingă să nu îmi pun viața și sentimentele în pericol dacă e chiar așa cum cred ei. Dacă nu mă conving, le explic exact cum stă treaba. Am porniri de a fi rebelă uneori și îmi asum riscuri, dar încerc să maschez relația și să nu fac lucruri de care mi-ar părea rău apoi cu el.
Îmi iubesc părinții, ei mă iubesc fără să ceară ceva la schimb și mă vor ajuta mereu. Iubiții vin și pleacă la vârsta mea. Părinții, toată viața lor mă vor proteja.
Dar există și un „dar"! Există mulți părinți comuniști care merită să fie odraslele lor rebele cu ei. E doar vina lor că încă trăiesc după principii plictisitoare și comuniste, că nu se adaptează, nu evoluează. Sunt foarte stricți și obtuzi. Cunosc cazuri.
În cazul acela aș încerca să mă detașez, să mă pot pune pe picioare singură, să mențin o relație de pace cu ei, dar nu prea strânsă și să nu le fac probleme. Îmi fac singură de mâncare, îmi calc hainele, fac curat în camera mea și nu îi calc pe coadă. Îmi văd de relația mea departe de ochii lumii.
As discuta cu ei...i-as intreba ce nu le place la el sau ce nu le convine...prin discutie poti rezolva multe probleme!^^
As incerca sa le demonstrez cant de mult inseamna el pentru mien, si nas renuta la el.
I-as convinge ca e un baiat bun, si nu au de ce sa isi faca griji ca totul va fi bine.
Iar daca nu ar accepta nici in ruptul capului.m-as vedea cu el pe ascuns.dar nu cred ca as renunta la el daca tin la el si stiu ca ma merita.
te pup
In primul rand e viata mea si imi aleg eu persoana de care sunt afectionata
dar uneori parintii au si dreptate daca esti mai tanara cred ca isi fac griji pentru tine o fac pentru binele tau
eu as incerca sa le spun cum au spus si fetele de mai jos ca el e important pentru mine si ne vrem bine unul altuia. daca esti mai mare decide si singura adica in dagoste si in razboi totul e permis si daca de fapt esti inca in perioada intre 10-15 ani multi parinti nu sunt de acord. dar lucrurile se rezolva cu timpul
pana la urma parintii isi vor da seama de cat valoreaza el pentru tine si ca nu e doar un joc de copilasi micuti
La fel nu as renunta le el, si as incerca sa ii conving ca il iubesc si ca inseamna cel mai mult pentru mine.As discuta cu parintii despre el si despre asta.
Pai depinde acum. Mie nu mi s-a intamplat, adica parintii au fost de accord cu prietenul meu. Dar daca ar fi sa nu fie ar avea un motiv bine intemeiat si acela ca lor li s-ar parea ca baiatul este mai "smecheras" si s-ar putea sa-si bata joc de mine...acum depinde de prietenul fiecareia. Daca el este de treaba si este pe placul parintilor atunci nu vad care ar fi problema, asta numai daca nu sunt niste parinti foarte exigenti care sa nu fie de accord ca fata lor sa aiba prieten de la o vasrta frageda. Depinde de conceptia fiecarui parinte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
