Eu sunt genul de om care se sacrifica intr-o relatie in care iub este. Adica iert, inteleg si sunt foarte de treaba pana la un momentat dat cand simt ca nu mai pot. Daca as gresi eu si el ma iubeste insa nu ma iarta nu ma iubeste suficient (bine conteaza si cu ce am gresit eu) iar daca i-as fi gresit mult in sensul ca l-as fi inselat o buna perioada de timp sau mai stiu eu ce prostii nu as mai avea eu puterea sa ma duc la el. Lumea e plina de baietii!
In concluzie intr-o relatie e bine sa mai inchizi si ochii si sa existe respect!
Asta consta de cat de matur esti
normal ca trebuie sa ierti daca iti face o faza de'asta.
M-ar deranja dar as sti ca ma iubeste si a zis sa ne despartim pentru ca avea nervi, pentru ca nu a gandit la rece.Deci se iarta.De multe ori, dar nu pana la infinit.
Sunt o persoana extrem de orgolioasa insa in momentul in care vine vorba de persoana iubita...nu prea stau pe ganduri.
La suparare se spun multe, uneori se si exagereaza si e normal sa te deranjeze dar nu e nimic ce nu se poate rezolva prin comunicare.
Daca exista iubire intre cele 2 persoane... orice obstacol poate fi depasit.
"si daca tot ea se intoarce la voi si va cere scuze si va arata cai pare rau ati iertao" -->nu as sta pe ganduri fiindca nici eu nu sunt perfecta.Cand vine vorba de ceea ce simti pentru o persoana nu mai gandesti "la rece"...esti impulsiv, totul pare a tinde spre rau insa nu e mereu asa...sentimentele iti pot "intuneca" mintea.
In concluzie, daca chiar il iubesc, l-as ierta si as incerca ca pe viitor sa nu mai fac aceeasi greseala(pentru ca banuiesc ca e vorba de ceva destul de serios din moment ce o persoana ce te iubeste este gata sa renunte la tot)
Asa cum a spus si kidu sunt o persoana orgolioasa, dar cand vine vorba de persoana iubita, sunt dispusa sa trec cu vederea multe lucruri si sa iert multe, desi poate nu este bine, dar eu ma implic foarte mult si pun mult suflet.Atunci cand iubesti trebuie sa stii si sa ierti.
Daca iubesc cu adevarat si stiu ca merita sansa cu adevarat, da o acord.Insa nu a fost cazul pana acum sa fiu pusa intr-o asemenea situatie, insa asta ar fi"varianta"mea o singura sansa si atat, deoarece oricat de mult iubesti pe cineva, daca il si cunosti cu adevarat ar trebui sa stii cine este si daca ar merita sau nu acea sansa.
E usor sa-mi spun punctul de vedere, dar cand esti pusa fata-n fata cu acea situatia, poti gandi total diferit. Cred ca totul tine de sentimentele pe care le ai fata de acea persoana.
Daca ar exista iubire, as inchide ochii si as trece peste de multe ori, dar asta presupune sa cadem amandoi la o cale de mijloc si s-o luam de la inceput. N-as accepta sa-i dau dreptate daca nu are doar pentru a ramane impreuna. Condier ca adevarul va iesi la suprafata si tot el se va intoarce.
Sa ne despartim dintr-o greseala a mea, desi exista iubire? Bai, m-ar deranja enorm de mult faptul ca nu poate sa faca compromisuri, sa inchida si el o data ochii(bine, i-as cere iertare si as propune sa ne impacam, daca ar fi greseala).
Daca s-ar intoarce la mine si as fi convinsa ca ii pare rau si nu se va repeta, totul ar fi ok.
repet: tine de sentimente, persoana de langa tine si tipul de relatie.