Dau funda pentru cele mai frumoase poezioare de dragoste
Poate sa fie si scurte cu rima

Buna.
Uite aici cateva:
Cata suparare, cata departare, e acum intre noi 2
Imi apari in fata, te vad ca prin ceata,
Zambesti si dispari apoi.

Mi'e dor de tine ca de'un cantec vechi,
Pe care nu-l mai stiu dar imi rasuna,
Versuri se aud in urechi,
Fara sa poata sa'l recompuna.

Eu plang pe strazi pustii, pierdute sub soare
Tu plangi pe poteci ascunse seci, si fara culoare
Eu las gandurile sa ajunga din nou la tine
Dar inima ta astazi altcuiva ii apartine.
Cui o sa'i mai daruiesti saruturi dulci amarui?
Candva spuneai privindu'ma ca in ochii nimanui
Cui o sa ii daruiesti toata dragostea mea ce te'a acoperit
Cine o sa tit arate calea cand te'ai ratacit?
Pentru cine o sa plangi de azi inainte mereu?
Cine iti va scrie poezii in locul meu?
De ce nu mi'ai spus de la inceput ca asa va fi?
As fi ingropat totul si poate azi nu te'as mai iubi.
Pentru cine o sa-ti deschizi inima secatuita?
Pe cine vei numi cu patima "iubita"?
Cui o sa'i dai ce n'ai dat nimanui?
Ma macina durerea si intrebarea "cui"?
O vei uita asa cum m'ai uitat si pe mine
ii vei dariu iubire, sperante, sau suspine?
Cine te va striga in mijlocul furtunii reci?
Cine va fi lana tine cand ai sa te ineci?
Ma'ntreb si ma chinui sa gasesc un raspuns
La toate indoielile din sufletul meu distrus
Si cand orgoliul batran din perete va suna
Voi privi spre trecut si iar ma voi intreba...
Cui scriu eu aceste randuri fara sens, pline de chin?
Pt cine voi mai gusta din al dragostei venin?
Pt cine m-am chinuit ca un demon inlantuit?
Pt cine, daca tu nicicand nu m'ai iubit.

auzi c'am inima de piatra
nu esti primul care pleaca
da' esti primul care sincer as vrea intr'o zi sa se'ntoarca.
nu esti primul care incearca sa ma schimbe in repetate randuri
da' esti primul care intr'un final m'a pus pe ganduri
sia cum o mie de ganduri ma apasa
lasa ploaia sa vina, sa treaca
lasa cerul sa cada, sfintii sa vada
ca oamenii plang cate'odata.
lasa timpul sa treaca da totusi incearca
sa nu crezi deloc in povesti
asta'i ultima data cand ma mai auzi si poate mai zambesti
as vrea peste ani sa ti amintesti cu drag de tot ce'a fost
chiar daca am fost proasta si nici'o scuza nu mai are rost
acum totusi dupa atata tip inca mi'e dor
si unele momente incep sa cred ca niciodata nu mor.

sper sa iti placa
pa pa:*:* funda?:d

Http://www.youtube.com/watch?v=XLD4t-0i2jo
http://www.youtube.com/watch?v=KX9w19fRjxM
http://www.youtube.com/watch?v=0RgjXF-vchU
Versuri de Serghei Esenin si cantate de Ducu Bertzi. Imi plac versurile la fel si interpretarile:D

Bla bla bla ...cat de mult te iubesc!

Incerc sa nu mai plang atunci cand sufletul ma doare,
Incerc sa nu mai plang atunci cand sufletul e trist si moare.
Incerc sa tac atunci cand lacrimile incep sa vorbeasca,
Incerc sa tac atunci cand ochii vor sa sopteasca.
Incerc sa tac atunci cand ranile ma dor,
Incerc sa traiesc atunci cand imi vine sa mor.
Incerc sa traiesc atunci cand amintirile ma dor,
Incerc sa traiesc dar totusi mor!


Tu pentru mine esti lumina in noapte
Esti ca un ocean in desertul imens
Tu esti inima ce-mi bate
In trupul meu gol si imens
Tu esti tot ce am visat
Esti tot ce am sperat
Te iubesc! dar nu ma crezi
Scoate-mi inima si vezi
Ca pe tine te iubesc
Ca esti tot ce imi doresc


Glasul noptii de departe se aude
Stelele incep sa se aprinda pe cer
Iar luna rabdare nu mai are
Iar mie imi vine sa pier

Esti o stea pe balta-nseninata
Esti o stea cu forma ciudata
Esti steaua de care m-am indragostit
Si dupa care inima mea s-a topit

Ca un uragan, noaptea m-aduna
Si ma pune la tine pe mana
Ma pune sa te veghez
Si inima sa-ti luminez


Noaptea peste mine se lasa
Somnul din nou ma apasa
Gandul peste mine vine
Si m-aduce langa tine
Doar inima-I treaza in miez de noapte
Incer…Ia vorbeste in soapte
Vesnic strajer, inima vegheaza
Iubirea noastra…si drumu ni-l lumineaza
Inimai un pocal de foc
In ea se-ascunde o stea cu noroc
E Luceafarul cel bland
Ce iar mi te-aducce-n gand


Azi vreau să-ţi scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristeţe, iluzii şi blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin şi furios –
Şi-aş vrea să-mi sting tristeţea – gândindu-te frumos.

Ştiu c-ar putea să-ţi sune banal şi prea lumesc
Aceste vorbe simple: „Frumoaso, te iubesc!" –
Dar prea puţin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor şi de iubit,

Şi ştiu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet

Şi zâmbete în juru-i stârnind, cu înţeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers…
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.

Tu mă priveşti, iubito, cu ochii strălucind
Şi simţi în piept o caldă mirare, tresăltând…
Ştiu, cam ciudat şi palid îţi par, adeseori
Şi cam prea des lunatic, pierdut cu capu-n nori;

Dar vreau să ştii că-aceasta înseamnă să iubeşti
Şi, singură, iubirea, din cele omeneşti
Ne scoate din tristeţe, durere şi gând rău
Şi, sigur, ea ne face, vecini cu Dumnezeu.

…Am vrut să-ţi scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristeţe, iluzii şi blestem
Dar, parcă, stins mi-e glasul, prea trist şi răguşit
În lumea asta sumbră şi dură – de granit…



Iubirea mea-i fără adresă –
N-ai vrea să-i fii destinatar?!
Hai, prinde-mi sufletul în lesă
Şi nu-l lăsa să fugă iar.


…Să socotesc în ore sau în zile,
Tot timpu-n care searbăd am trăit –
Pân’ te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin adânc şi nesfârşit.
M-au nins a-iernii aspre neguri, triste,
Un ger cumplit în piept mi-a adăstat…


Oare chiar traiesc?
Mi-am dat seama ca visez.
Nu mai vreau sa ma amgesc.
vreau sa ma pretuiesti.
Eu chiar te iubesc
La tine visez!
Vreau sa te uit!
Imi bat joc!
Vreau sa te indepartez!
Si cu toate astea,
Atat de mult te iubesc!
Total nefiresc!
Si nepamantesc

Iubitul meu de pe strada crucii, te iubesc de-mi sar papucii

In parcul uitat sufocat de alei
de castani infloriti prea tarziu
in parcul uitat urma pasilor mei
risipesc frunze moarte-n pustiu

dulci amintiri peste tot regesesc
dimineti inflorite-n vapai
peste tot inteleg ca iubesc
urma pasilor tai

in parcul uitat de privesti inapoi
amintiri lacrimand flori de tei
in parcul uitat si plin de alei
risipesc urma pasilor mei

se numeste "amintiri"acum nu imi dau seama de ce ti-am scris-o pe asta ca e cam trista dar nu mai am chef sa mai sriu una.

Te iubesc

Nu-ti pot spune decit ca cea mai frumoasa poezie de dragoste e numai ce simti in adincul tau.Fi-i fericita.