De ce barbatii de pe aplicatiile de dating se enerveaza din senin sau incep sa devina posesivi cu o fata pe care nici macar nu o cunosc suficient...
Cum arata pentru voi relatiile in ziua de azi?
Va multumesc frumos!

Tu ai vazut cum se comporta femeile pe aplicatiile de dating? Primul lucru pe care-l intreaba, este "cu ce te ocupi?". Nimic nu enerveaza mai tare un barbat, decat intrebarea asta, fie ca e el doctor, fie ca e gunoier. Daca e gunoier, se enerveaza pentru ca poate nu se mandreste cu asta, iar daca e doctor se enerveaza pentru ca-si zice "ia uite bah, pe asta o intereseaza doar ce potential financiar am!" Ei bine, cand ajungi sa realizezi ca acest comportament al femeilor, e deja un fenomen de masa, devii intolerant...iar la primul "rahat pe care ti-l arunca in fata", ii dai "pa" fara sa mai stai la discutii.

Pentru ca cu cat câștigi un lucru mai greu cu atât esti mai posesiv si plus lipsa siguranței, stimei,sa fim seriosi pe aplicați de rating intra persoane urâte, virgine, antisocial, anti viata reala, iar când gasesc o fata e mereu intr o frica permanenta vs un tip sociabil, atrăgător, cu viata nu ii pasa ca il lasa, înțelegeți ideea, ideea e ca trebuie sa fii deschis la minte

Pentru ca cele care se duc pe asemenea site-uri sunt tot disperate dupa sex, numai ca fac moftur, fara sa realizeze ca nu sunt mai breze ca barbatii care sunt acolo tot pentru acelasi lucru.

Eu nu am interacționat cu barbati ce își cauta iubite pe site-uri de dating.
Nu vreau sa generalizez, dar probabil mulți își cauta acolo jumătatea tocmai pentru ca au în viata de zi cu zi anumite probleme sau chichițe pe care nu le agreaza oricine.

Relatia in ziua de azi poate fi cum vrei tu și cum ti-o clădești tu.

Nu stiu, si eu m-am intrebat asta mai demult dupa ce am observat cateva cazuri de genul
Probabil ca avut multe esescuri si ca sa para si ei bad boy, iti descarca suferinta pe biata fata...mna ce poti sa le ceri :/
Oricum eu nu-s asa (at least not all the time

Îți explic eu de ce se comportă bărbații așa pe internet
- un bărbat dă mesaje la sute de femei
- îi răspunde 1 după 1 - 3 luni sau 1 an
- el atunci devine extrem de grăbit cu femeia și vrea imediat să se întâlnească cu ea
- când vede că femeia îl refuză sau nu vrea să se întâlnească devine nervos
- femeia îl blochează și trece la altul cu care face la fel
- bărbatul iar așteaptă 3 luni sau 6 luni până îi răspunde o femeie.

Ha ha, pentru că acei tipi s-au izbit de n refuzuri până atunci iar asta îi frustrează și cum găsesc o tipă cu care cred ei că le-ar ieși ceva, devin posesivi pentru a o constrânge sa nu le dea cu jet cum au făcut și altele.

Nu prea cred în relațiile din online.
Deci acolo clar se observă obsesia cuiva, nu e nicio relație. Oricât ar fi online-ul, relație poți spune că devine abia când interacționezi pe viu cu peresoana aia. Deci nu știu ce probleme are băiatul, dar deși am zis că nu cred în relații virtuale, fata aia ar trebui să mulțumească în final netului, pentru că a avit ocazia să vadă pr cineva obsesiv și cu obsesii prin online, deci poate oricând să înceteze conversația, mai grav însă dacă băiatul ăla era colegul sau vecinul sau cunoscutul ei și o agasa așa zilnic. Deci hai să spunem că deși nu cred în relațiile virtuale, au și ele rostul lor.
Cât de relațiile din ziua de azi, oare mai există așa ceva? Chiar și cele existente nu-mi par a fi de încredere. Sigur jumătate de Mapamond o fac doar după idee (deși mulți nici nu sunt creștini) mitului biblic cu Adam și Eva. Dar vă garantez că jumătate de Mapamond nu știe ce e aia iubirea. Mai rău, oamenii ăia parcă "drogați" când s-au căsătorit, decid să facă copii și să-i trimită în lume, care apoi cer să fie formați de societate exemplar, dar ei acasă nu au tot strictul necesar, nu mai spun peste, iar de educatul emoțional, nu prea știe nimeni chiar în 2023, deși se cere de la grădiniță formarea unei inteligențe emoțioanele. Dar oricât am fi de dornici de zel, copilul nu se educă doar la școală și nici chiar doar în societate, ci și acasă printre părinți, plus că eu cred că psihologia a arătat destule exemple cu atașamentul mamă-pui. Deci dacă mama și tata nu au un comportament sănătos în fața copiilor lor și nici ei nu dispun de inteligența emoțională și un atașament sigur, cum să transmită ceva copilului lor?

Eu una aș impune pe viitor dacă aș deține puterea necesară, ca părinții care doresc să devină părinții, la fel ca și profesorii care vor să devină profesori să susțină niște teste de inteligență emoțională și atașament bun. Iar cei care nu au scorat bine, ca și părinți îi trimit să facă terapie în draci, poate se mai schimbă ceva și abia apoi le dau undă verde la procreare(în ideea că mai avem nevoie de oameni pe planetă), iar de profesori nici nu m-aș mai chinui să bag bani în formările lor, mai ales dacă scorurile sunt slabe rău ci poate le-aș oferi doar ideea de reorientare. Cam așa ar trebui făcută treaba dacă dorim ca în societate să nu mai trimitem oameni de care apoi să nu avem nevoie și chiar să ne împiedicăm, dar mai ales să ne încurce. Problema e că Statul crede că totul e din vina mea a profesorului, ia vezi de fapt că vina o împărțim eu și părintele elevului ce-mi calcă pragul să-l educ. Și din păcate în secolul 21 școlile abundă de elevi de genul, atât cu părinți, cât și profesori sucks. Dar Statul și societatea cere. Funny e că cei din societate sunt exact aceeași părinți tembeli și chiar unii profesori, care chiar pare că se descurcă în profesia aleasă, dar pe câte facem pariu în sunt praf în cea de a fi părinți. Tocmai pentru că noi nu am primit formări ca și părinții. Iar deși pare că librăria și netul e plin de parenting, unele tehnici chiar și de parenting sunt exagerate, iar la ele oricum nu au acces și nu citeec/ascultă, decât 5% din populație, iar ăia clar se vede că sunt cei care o duc bine, nu am spus că sunt musai cei din înalta societate, ci doar că o duc bine emoțional. Deoarece oricum cei din înalta societate au avut noroc doar prin resurse materiale excelente și prin faptul că au satisfăcut toate nevoile de bază și materiale cumva copilul nu a resimțit o frustrare prea mare, dar avem exemple cu duimulu și de copii care auzi că "au totul" și își pierd viață și unii chiar averea în tinerețe pe vicii și alte drăcii, și ne întrebăm noi ăștia de pe margine de ce? Deoarece s-a văzut clar că nici materialul fără emoțional, oricât ai vrea să devii mașinărie, nu se poate, că ai fost dat om cu amigdală și emoții (din câte știu amigdala se ocupa cu emoțiile).
Mă rog, am divagat mult, dar eu una dacă aș vrea societate schimbată, cu oameni de ispravă, totul ar începe de la grădiniță, de la profa și baza pusă acolo (știm sigur că în prezent copii nici nu prea mai merg pe la grădi, apoi ne trezim la a I a că elevii vor să fie învățați, dar mai au de învățat și ceea ce nu au învățat la grădi) și de la mama și tata de când s-au ales pe ce criterii s-au ales și ce au ales să fructifice. Schimbați astea în lume (dar e greu, că trebuie schimbată Planeta complet) și apoi mai vorbim despre lumea în care trăim, cum va fi. Eu îmi asum că poate nici atunci nu se va schimba multe, dar mai întâi schimbați asta, dacă vreți și numai o mică schimbare, când adevărul e că totul se duce în derivă cu societatea, umanitatea, dar mai ales ideea de familie și educație. Trist.

Ăia sunt niște frustrați sexual n ai ce cere mai mult de la dânșii plus că sunt plini de red flag