Pentru ca ai o exagerata nevoie de afectiune,pentru ca iubesti dragostea si-ti place sa fii indragostita,nu conteaza prea mult de cine!
Visele sunt bune doar cand se implinesc,draga mea.
Un strop de realism, insa, te-ar ajuta sa scapi de multe dezamagiri!
Cred ca asta se intampla din cauza ca uneori contrastele se atrag.
Asta este un lucru bun,pentru ca va completati unul pe celalat,dar la un moment dat nu mai merge, fiecare isi doreste altceva si data viitoare trebuie sa gandim mai intai cu mintea, apoi cu inima.Din pacate am patit-o si eu.
Probabil din cauza ca esti usor influentabila, sau iti imaginezi ca totul o sa fie perfect atunci cand spui sau speri ca,, el este,,. Posibil sa fie de vina si lumea in care traim, nu toti sunt ceea ce pare a fi.
Toti am fost naivi cel putin odata in viata. Important e sa trecem peste, si sa luam cat de multa experienta putem din tot ceea ce facem in viata.
Asta ma intrebam si eu si raspunsul a venit imediat : ceri prea mult de la o persoana.
Eu vreau sa am fluturasi in stomac cand ma gandesc ca trebuie sa ne intalnim, sa tremur cand ma ia in brate, sa zambesc cand ii vad ochii si tot asa. Vreau mult romantism si de asta pentru mine fiecare iubit din viata mea a fost " persoana gresita " pentru ca nici unu nu a fost cum vreau eu.
Dar la naiba, filmele sunt filme si realitatea e realitate.
Incearca sa fi realista, nimeni nu e perfect, nu exista persoane perfecte doar relatii perfecte atunci cand cei doi se cunosc si stiu ce sa zica si nu ca sa se simta bine celalalt.
De îndrăgostit te poți îndrăgosti cam de cine nu trebuie; asta se întâmplă și la case mai mari; pentru că te mai poți înșela,și nu e chiar atât de nașpa; toată treaba e să fii după aia atentă,și să incerci să-l cunoști cu adevărat,și deci să vezi dacă merită să mergi mai departe sau nu; în cazul în care e bine,atunci e bine,iar dacă nu e,te apuci și te dezîndrăgostești rapid,lucru care e foarte ușor de făcut,dacă te-ai prins repede că nu e el "alesu"; eu așa zic; de ex.,eu, când am fost militar m-am îndrăgostit de una care tot venea pe la gardul unității, ca să mă mai întrebe cam cât e ceasul; eu aveam fix 18 și jumate; iți dai seama ce prost eram eu p-atunci(știu-nu prea m-am schimbat); abia după vreo 3 zile am aflat eu că ea n-are nici un ceas prin casă,și că vine,de fapt, pe la toți soldații să-i întrebe cam cât e ora! și ei la fel pe ea!
normal că am scos-o rapid din inima mea,da" uite că acum, nu știu ce m-a apucat, de mi-am amitit de ea, de parcă nu puteam să găsesc și eu alt exemplu!
greu cu iubirea asta!