De ce mereu cand intretin contacte sexuale cu iubitul meu raman cu aceea teama sa nu se intample ceva rau, de fiecare data folosim prezervativul(niciodata nu s-a rupt)menstruatia mi-a venit la timp... dar nu stiu de ce pun raul mereu in fata.
As dori sfaturi sau pareri cat se poate de serioase
Multumesc si o zi buna!

Pentru că eşti oarecum complexată de chestia asta. Ţine de psihic. Te gândeşti mereu la ea că vai că dacă am rămas, nu, nu ai rămas. Probabil asta te împiedică şi să fi relaxată. Stai liniştită că nu se va întâmpla nimic rău dacă vă protejaţi. Încearcă să numai pui răul în faţă! Baftă!

Pentru ca esti constienta pe deplin de riscurile care exista adica stii ca s-ar putea rupe prezervativul oricand etc. Dar asta e un lucru foarte bun insa nu trebuie sa devina obsesie pentru ca nu va mai fi o placere pentru tine sa faci sex.

Daca te protejezi nu ai de ce sa te temi.

Cum zice lumea, daca stiti cum sa-l folositi, prezervativul este cel mai sigur mijloc.
Si din punctul de vedere al bisericii este cel mai ok, adica vedeti ce zice de pilula sau de sterilet aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/avortul/anticonceptionale-avort-8.htm

Pui raul in fata, pentru ca esti realista. Adevarul e ca supravietuim in lumea aceasta. Oricind se poate intimpla ceva, vreun accident. Chiar si cu masurile de protectie ce ni le luam. Sotia mea a avut si are f mare grija cind iasa la sosea (stam intr-o comuna de linga Bucuresti, la soseaua principala, care nu are trotuare), ca sa mearga cit mai pe marginea soselei. Uneori mai rideam de ea de grija ce o avea, eu folosind bicicleta foarte des, mai ales cind necasatorit fiind, in Timisoara, mergeam tot timpul cu ea, avind astfel tot felul de incidente, din care am scapat, zicindu-i ca nu se moare chiar asa de usor. Ea intr-o seara a plecat la niste vecini, nu mai departe de 300 de m. Eu tocmai venisem cu bicicleta de la Bucuresti (aceasta inseamna minim 30 km dus-intors), fara sa patesc nimic, ea in schimb, cu toata grija ce o avea, a fost lovita de un scuter, si s-a lovit in mai multe locuri, dar mai ales la cap. A fost aproape o leguma timp de aproape doua saptamini. Acum i-a mai trecut, dar inca o data am inteles cit de nesigura este viata ce o traim. Daca e sa fii realist, sa privesti realitatea asa cum e ea, atunci realizezi ca ai motive reale de teama, caci oricind ti se poate intimpla ceva. Exista insa trei antidoturi pe care noi oamenii le aplicam (daca e sa lasam la o parte inconstienta unora care nu realizeaza cit de subtire e firul vietii): cei mai multi spera ca nu li se va intimpla nimic, si speranta asta ii scoate de la a ajunge la fobii, desi uneori nu e reala - cind au parte de accidente, ei totusi au sperat ca nu s-a intimplat nimic, insa aceasta speranta te ajuta sa fii pozitiv, ceea ce inseamna o schimbare de atitudine, ceea ce inseamna f mult, caci chiar si aceasta schimbare te poate pazi de multe. Unii sunt nepasatori, incearca sa nu se gindeasca la ceea ce se poate intimpla, si infrunta viata asa cum e, acceptind ca oricind se poate intimpla ceva, insa ignorind acel lucru. Al treilea lucru e credinta. Credinta in Dumnezeu poate ajuta. E ceea ce eu experimentez. Cind incerci sa traiesti asa cum sti ca vrea Dumnezeu, sti ca El este cu tine, si chestia asta iti da o siguranta de invidiat. Sti pur si simplu ca nu ti se poate intimpla nimic rau, si vezi aceasta din imprejurarile prin care treci. Daca nu era credinta in Dumnezeu, azi, de teama, dupa toate incidentele ce le-am avut cu bicicleta, nu as mai fi mers cu ea pe strada. Mai ales in Bucuresti.

Fiindca este ceva nepotrivit. Fie esti prea tanara pentru sex, fie partenerul tau este nepotrivit. Teama asta este modul mintii tale de a-ti arata ca gresesti, ca nu e ceva in ordine.