De ce nici acum, dupa aproape un jumatate de an nu am reusit sa-l uit deloc? De ce simt mereu ca il iubesc mai mult decat atunci cand eram impreuna?
Mi-am facut o alta relatie acum 2 luni si ceva in speranta ca o sa reusesc sa-l uit macar un pic, dar degeaba. Cand ma sarut cu actualul prieten ma gandesc doar la fostul, parca il vad pe el ..simt ca innebunesc,ma uit in alta parte si imi dau lacrimile instantaneu! . De ce aproape zi de zi plang de dorul lui? De ce nu ma pot controla? L-am blocat pe facebook in speranta sa nu-l mai vad online ca de scris oricum nu mi-ar fi scris, dar ce coincidenta, nu pot sa-i sterg nr de telefon pentru ca telefonul meu cred ca are ceva probleme pe la setari si este singurul nr pe care nu pot sa-l sterg!
Chiar nu stiu ce sa fac,cum sa procedez?
Sunt constienta ca in relatia cu fostul prieten am gresit pentru ca eram extrem de geloasa,mereu credeam ca ma minte,niciodata nu-i aratam cat il iubesc si ca e cea mai importanta persoana pentru mine si acum imi pare extrem de rau,probabil asta l-a impins sa se distanteze de mine ca apoi sa ma insele si sa isi faca alta relatie in timp ce era cu mine si eu nu stiam ce se intampla cu el pana nu l-am mai cautat si nu m-a cautat si am aflat ca el are de fapt alta relatie,,greu nu?
Ce pot sa fac? cum sa il uit? de actualul m-am atasat un pic si nu as vrea sa ne despartim,dar simt ca nu pot sa il iubesc,simt ca nu prea sunt pregatita pentru o relatie cu el, nu as vrea sa il ranesc sau sa treaca prin ce am trecut eu pentru ca nu merita.dar incerc sa-l uit pe fostul... ma simt vinovata pentru ca acultualu mereu imi zice ca ceva e ciudat la mine si sunt constienta ca ar trebui sa-l apreciez pentru ca face sacrificii foarte mari pentru mine, dar ce pot sa fac cand in mintea mea e doar fostul?
Sunt o persoana mai matura in conparatie cu fetele de varsta mea desi am doar 18 ani,dar in situatia de fata,de ce nu pot sa gandesc la fel de matur ca in alte cazuri? de ce trebuie sa ma comport copilareste si nu pot sa trec peste? de ce simt ca fara el nu pot fi fericita alaturi de altcineva care ma merita?
Va rog ajutati-ma, nu vreau raspunsuri rautacioase,nu vreau sa-mi spuneti gandeste-te la altceva,pentru ca mereu fac asta si timp de cateva secunde imi apare el in gand si incep sa plang, particip la alte activitati, imi ocup mereu timpul cu altceva, dar seara? stau si plang mereu.incerc sa il urasc pentru ce mi-a facut si cat m-a facut sa sufar dar pe cat de mult il urasc, de 10 ori mai mult, il iubesc. ma gandesc sa merg la un psiholog. credeti ca ar fi cazul?
Sfaturi! Va rog din suflet!

Deci, înțeleg cum te simți, am trecut și eu prin ceva asemănător, și poate încă mai sunt in situația asta, undeva, in inima mea..Nu ai ce face, în viața oricărui om există un "The one". e greu, știu, îți taie respirația și nu poți să nu te gândești la momentele cu el.Dar vei trece peste..ascunde-l in inima ta, gândește-te la el ca la o amintire plăcută și continuă să îi dorești binele.
E foarte greu, știu, dar încearcă să te concentrezi asupra actualului, el nu merită asta, dacă zici ca te iubește, te merită trup și suflet, încearcă să fii lângă el si cu sufletul. Dacă nu reușești, mai bine lasă-l să plece.
Nu știu cum te-as putea ajuta.
Succes!
Xoxo

Scumpa mea, e o pierdere de timp. Iti garantez eu! Ai doar 18 ani si toata viata inainte. Persoanele vin si pleaca, asta este cursul vietii, nu te poti impune in acest proces. Gindeste-te doar ca clipele alea in care plingi le pierzi degeaba, fa ceva mai placut ca peste ani sa iti amintesti ca ai facut lucruri de care sa te bucuri intr-adevar. Cred ca nu ai vrea sa ajungi in aceeasi situatie si cu actualul. Invata din greseli. Orice experienta formeaza educatia noastra. Crede-ma ca am fost si eu intr-o astfel de situatie, si dupa ce ne-am despartit ma simteam oribil, stiam ca nu eram prea afectuoasa cu el, eram mai distanta desi il iubeam in modul meu. Dupa aia au mai aparut baieti in viata mea si le-am dat cu picioru din cauza unor amintiri. Nu face aceeasi greseala pe care o continui de jumatate de an. Sa stii ca regretele sint pierdere de timp. Astfel ne oformam ca persoane. Nu cred ca peste mai mult timp, cind iti vei aminti ca la 18 ani ai trait in plinsete si vaicareli, o sa fii mindra de aceasta. Implica-te in relatia actuala. Bucura-te de fiecare moment. Lasa-te libera in cursul acestei vieti. Era o vorba "Oamenii sint ca frunzele toamna. Ele nu cad pentru ca vor, ci pentru ca a venit timpul". Deci? Stii ce inseamna asta? Ca urmeaza ceva mai bun: oameni minunati, momente mai frumoase, experiente mai placute... iar din experientele neplacute fa lectii de viata, nu o slabiciune pentu care sa plingi neincetat. In orice clipa grea imi place sa cred ca tot ce se face se face spre bine! Pentru ca asa este. Daca am sta pe loc nu s-ar mai numi "viata" ceea ce traim. Iar daca se vor intimpla doar lucruri placute, nu le vom putea distinge pe cele care intr-adevar ne fac fericiti. Fericirea ta nu sta intr-un trecut, ea trebuie dezvoltata constant. Iar daca simti ca acea fericire nu sta nici linga baiatul linga care esti acum, atunci nu dispera. Fara pretendenti nu ramii, sint sigura ca esti o fata extraordinara cu un suflet mare.

Cauti validitatea in persoane diferite, cand ar trebui sa ti-o oferi singura, asta este o greseala comuna pe care o facem cu totii. Trebuie ca mai intai sa te simti bine singura, nu sa cauti pe cineva sa te completeze. Daca pleaca, o sa ia cu el acea stabilitate si siguranta care ti-o ofera si de care ai tu nevoie si la final ajungi mai rau decat la inceput.
Nu te mai invinovatii si nu-ti mai chinuii mintea cu greselile pe care le-ai facut in acea relatie, ar trebui sa cauti sa nu mai faci aceleasi greseli in relatiile viitoare.
Regula de aur in despartiri, cui pe cui se scoate. Nu ai gasit cuiul potrivit, te-ai grabit sa intri intr-o alta relatie, cand trebuia sa te "vindeci" de la cealalta. Acorda destul timp caci el rezolva toate probleme, intr-un fel sau altul.
Ce am facut eu dupa fiecare despartire? Mi-am luat un "concediu", m-am dus in locul meu fericit si m-am refacut prin activitati care-mi plac mie.
Nu poti uita trecutul, oricat de mult doresti sa fugi de el nu poti sa scapi. Singura solutie este sa adaugi lucruri / intamplari / experiente frumoase.
Nu poti grabi vindecarea unei astfel de rani, astepti sa treaca de la tine, ii oferi timp, nu o zgandaresti si cand te astepti mai putin, o sa vezi o mica cicatrice din care ai invatat o lectie importanta.

Nu stiu daca o sa intelegi complet ce ti-am scris, dar sper sa te ajute.

Pentru ca nu esti doar o fata,
Eu ti-am dat atentia toata.

Seara buna, din partea unui pseudo-licentiat in psihologie care nu are destula experienta sa te ajute mai mult.