Iubirea nu se poate explica, se simte.Si iti dai seama de asta atunci cand persoana de langa tine, iti impartaseste sentimentele prin fapte, prin vorbe. Dupa parerea mea nu conteaza vorbele ci dimpotriva faptele, in orice situatie nu numai in iubire.Bafta!
Cand iubesti doar simti, nu poti sa explici ceea ce simti, asta este ceva abstract si implica mult suflet! Poti sa simti si iubirea persoanei iubite, de exemplu, prin gesturi, priviri, vorbe, etc.
Nu toti pot simti iubirea altei persoane, si cei mai multi sunt orbiti de iubirea pe care i-o poarta, halucinand iubire oarba, uneori adevarata.
Se simte ca un val de energie. Cei ce simt energiile din jurul lor (ca mine) stiu cum se simte fericirea, tristetea, nervozitatea, tensiunea, etc pe piele, manifestate prin dureri, tiuiri de urechi, senzatii de placere, relaxare neconditionata etc. Iubirea, ca toate celelalte e diferita (toti cred ca simt asta, dar in cazul meu ma pot concentra sa diferentiez mai multe tipuri si sa accentuez aceste energii). Se simte diferit, tinand cont ca iubirea inseamna o dependenta psihica fata de alta persoana. Defectul omenirii, totusi neconsiderat ceva rau, fiindca e placut (nu in cazul tuturor). Ca dependenta, asa se simt energiile emanate de iubire, privirea celui care e indragostit de tine, incearca sa te urmareasca in tacere, la inceput e o obsesie sa te priveasca, diferit de la persoana la persoana, ori ascuns, ori direct. Tot la fel e dependenta de glasul tau, de modul in care gandesti, iar la multa lume, persoana indragostita de tine iti evita privirea sau incerca sa iti atraga atentia. Senzatia e asemanatoare cu tensiunea, dar una degajata, la care cel indragostit mai ranjeste uneori pe de fericirea faptului ca cel dupa care e obsedat, pardon, indragostit, sta in preajma lui.
God damn, crede-ma ca e oribil de greu sa explic sentimentele in cuvinte, sper ca ai inteles cate ceva si te-am ajutat.