De ce simțim nevoia sa ne imbratisam, sa ne pupam și sa ne atingem trupurile umane între noi?

Un defect care nu se poate trata, o fi din cauza ca altii au parte si cei care nu se simt prost, respinsi de societate deprimati.

Fiindcă asta presupune a fi uman.

Naiba stie, sa ma anunti si pe mine cand afli!

Cine tu? Nu toti simt nevoia asta inocenta, in general lumea e foarte, foarte perversa.

Salut!
Știm cu toții că atingerea, îmbrățișarea și sărutarea oamenilor pe care îi iubim, ne fac să ne simțim reconfortați și liniștiți. În acest articol vom explora modul în care asemenea obiceiuri ne afectează sănătatea și bunăstarea.

Când atingem, îmbrățișăm sau ne sărutăm un prieten sau un partener, gestul este încărcat de semnificație. Căutăm afecțiunea, încercăm să stabilim o legătură sau încercăm să comunicăm o nevoie. Diferitele culturi folosesc atingerea în diverse moduri pentru a arăta sensibilitate sau respect, iar alte primate neumane îl folosesc pentru a crea o conexiune și a stabili ierarhii sociale.
Recent, însă, unii experți și-au exprimat îngrijorarea că societățile occidentale se confruntă cu un moment de criză, deoarece atingerea fizică devine mai strict reglementată și suntem din ce în ce mai puțin probabil să ne angajăm în acțiuni sociale, cum ar fi îmbrățișarea. Desigur, atingerea fizică nu este întotdeauna binevenită și nu este întotdeauna potrivită. Între străini, poate fi un act de încălcare.

După cum au constatat cercetătorii din Finlanda într-un studiu publicat anul trecut, atingerea poate produce un efect pozitiv sau negativ, depinzând în mare măsură de contextul în care apare.

„Atingerea nu duce neapărat la emoții pozitive", explică ei. De exemplu, ei remarcă faptul că „diferențele culturale pot avea ca rezultat negativ, atingerea fiind interpretată ca o încălcare a distanței interpersonale preferate". În același timp, cercetarea a constatat, de asemenea, că atingerea este importantă pentru oameni atunci când vine vorba de comunicarea emoțiilor și de menținerea relațiilor – atât romantice cât și de altă natură.
De fapt, căutăm să primim și să oferim îmbrățișări oamenilor pe care îi iubim tocmai pentru că ei declanșează un model neuronal de confort și afecțiune. Un studiu a constatat că femeile care au oferit atingere fizică ca simbol al sprijinului pentru partenerii lor au arătat o activitate mai mare în striatumul ventral, care este o zonă a creierului implicată în sistemul de recompense.
Așadar, oferirea unei îmbrățișări liniștitoare pentru o persoană care este în durere sau se simte demoralizată poate aduce beneficii atât celui care o primește cât și celui care o oferă, deoarece apar mai multe emoții pozitive și se simt mai strâns legați unul de celălalt. Mai mult, o serie de studii realizate de cercetătorii olandezi au arătat că „ până și atingerea unui obiect neînsuflețit – cum ar fi un ursuleț de pluș – poate calma temerile existențiale. Atingerea interpersonală este un mecanism atât de puternic încât chiar și obiectele care simulează atingerea de către o altă persoană pot ajuta să insufle oamenilor un sentiment de semnificație existențială."

Fiindcă pur și simplu asta simțim. Simțim sa fim iubiți, simțim sa iubim și chiar asta facem