De ceva timp ma macina ceva. e vorba de un baiat de la mine din clasa care s-ar fi indragostit de mine. de fapt., am observat si eu felul frumos in care se uita la mine cateodata. la inceput nici nu-mi pasa de el, nu mi se parea deloc frumos si nici interesant, dar gandindu-ma tot ma mult la ideea ca lui ii place de mine parca am inceput sa il vad cu alti ochi. sau cu alte cuvinte ma simteam magulita, si de acolo am inceput sa visez la un sarut de-al lui, sa -mi doresc sa ma imbratiseze.
dar problema mea e depresia care ma acaparase acum cativa ani. depresie care mi-a facut viata sociala sa se blocheze, mi-a adus o stima de sine scazuta, m-a inchis intr-un spatiu mic in care am obosit sa ma misc. mi-e frica sa las o persoana sa ma cunoasca cu adevarat, sa-mi cunoasca defectele, sa descopere o latura a mea mai putin placuta.
el e atat de diferit de mine, are atatia prieteni si e sociabil, eu sunt inchisa in mine si de-abia reusesc sa ridic privirea de jos cand vorbesc cu un strain. am senzatia ca nu merit si eu asa ceva, ca e imposibil sa am o relatie frumoasa, o persoana pe care sa o strang de mana. stau singura mereu si ma gandesc ca nici macar nu as avea ce sa vorbesc cu el, deci ce am putea face noi daca nu avem nimic in comun? eu invat mai tot timpul, el nu face asa ceva.

as vrea sa scap de acele ganduri urate cum ca valorez mai putin decat ceilalti. ma gandesc ca poate nu o sa ma placa prietenii lui, ca nu sunt suficient de frumoasa sau ca nu am nimic de oferit. probabil nu o sa fim impreuna, dar ideea e ca el sta cu mine in banca si ne privim mereu. si cand ma gandesc ca el are o parere buna despre mine, ca ma apreciaza, ca vede lucruri frumoase la mine pe care eu nu le vad mi se face parca rau. cum ar trebui sa sune asta? " nu te pot plscea pe tine, pentru ca nici macar pe mine nu ma plac"

"Orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus,... de la Tatal..." (Iacov.1:17)
Oamenii nu sunt binecuvantati intr-un fel sau altul de Dumnezeu din mai multe motive. Si unul dintre ele este acela este ca am folosi binecuvantarile Sale intr-un scop negativ. Nu stiu, dar este posibil ca daca nu te-ai fi vazut mica in ochii tai, acum ai fi fost poate plina de mandrie, si i-ai fi vazut pe oameni de sus.
Un singur lucru stiu: ca nimic nu este la voia intamplarii.
De asemenea, mai stiu ca adolescenta nu este varsta dragostei, ci maturitatea. Daca azi va veti tine de mana sau il vei lasa sa te atinga, maine veti ajunge inevitabil in pat. Si de aici urmeaza vaietele si noptile nedormite -adica o tinerete pierduta.
Mai stiu si ca nu este bine ca sa ii vezi pe oameni nici de jos, si nici de sus. Cauta sa-L cunosti pe Dumnezeu, si El iti va pune picioarele pe stanca. Doar El iti poate da stima de sine. Te vei iubi pe tine pentru ca El te iubeste, pentru ca te pretuieste; si vei face aceasta ca sa nu Il ranesti. Doar El poate da omului acest echilibru: nici mai sus, si nici mai jos decat ceilalti.

Ca oameni trebuie sa gandim si cu mintea, nu doar cu inima. Iubesti pe cineva datorita caracterului sau. Doar ca te place nu este suficient. Si sunt multe de spus aici.
Vreau sa iti mai spun ca daca scopul de a fi cu el nu este casatoria, sa stii ca va veti chinui amandoi intr-o relatie plina de zbucium si de frustrari, deoarece veti dori sa faceti lucruri care numai cadrul casatoriei se pot face.
Trebuie deci sa fim rationali si nu instinctuali. Avem constiinta care ne spune ce nu trebuie sa facem. Daca o vom innabusi cu ganduri de genul ca "si altii fac la fel", o vom face spre raul nostru -deoarece constiinta este glasul lui Dumnezeu in om. Neascultarea de Dumnezeu va aduce consecinte cu urmari nu numai trecatoare (pentru viata aceasta), ci si vesnice.
Stiu ca vei recunoaste ca spun adevarul. De aceea te sfatuiesc ca pe o sora sa tii garda sus si sa nu te lasi atinsa de nimeni mai inainte de vreme.

Heiii...inainte sa te judeci atat de dur mergi in fata oglinzii si spune-i persoanei pe care o vezi tot ce apreciezi la ea, sunt convinsa ca pana la urma vei gasi mai multe plusuri decat minusuri. Scrie tot ce iti vine in minte sub forma de observatie(de exemplu: ''esti frumoasa!'') pe niste post-ituri si lipeste-le undeva unde sa le vezi macar 1 data pe zi. Nu te mai gandi la ce ai tu ''defect''(btw: TOTI avem o gramada de defecte) si pune accent pe ce ai tu frumos.
Si daca acel baiat incepe sa iti place ofera-ti o sansa! Incearca! Ce e cel mai rau lucru care se poate intampla? Din moment ce el te place inseamna ca a vazut in tine ceva ce admira, intreaba-l care sunt lucrurile ce l-au facut sa te placa si pune accentul pe ele. Nu te mai gandi ca nu ai ce sa vorbesti cu el si chestii de genul asta, daca o sa iesiti o sa gasiti pana la urma subiecte de discutie, plus ca daca el e mai dezghetat o sa conduca el discutia. Nu iti refuza o sansa...cine stie, poate fi fericirea vietii tale!

Bafta si capul sus!

Eu am un mod de gandire. nimeni nu e perfect. ar trebui sal ai si tu. de ce sa nu meriti ceva. nu cred ca ai omorat pe cineva, aia e ceva grav alte chestii. mai putin, deci nu ai de ce sa crezi ca nu meriti ceva. daca ar fi viata corecta nimeni nu ar merita niimic, crede ma. cat despre partea cu "raul" e bine sa o tii ascunsa, toti au asa ceva, nu e ceva iesit din comnun. ala e micul tau secret. toti au 1
ai grija de tine