Deci lucrurile incep asa. Sper sa aveti rabdare sa cititi.

Prin ianuarie am intalnit o fata, ne-a facut cunostinta o prietena comuna, era noapte, zapada, nu ne "vazusem" prea bine.
Tot prietena comuna ne invita intr-o seara la o conferinta pe telefon, o dam din una in alta, ii cer numar de telefon.pauza, nu a vrut. incerc macar un id de mess la fel. Deabia la a 3-a conferinta am reusit sa obtin una din ele. Toate bune si frumoase pana aici, am inceput sa vorbim, sa ne povestim(ea in perioada aia era cu un alt tip). S-a despartit de aceea pers si tot vorbind am abordat fara sa imi placa sau ceva de genu doar cu gandul fie ce o fi. Sunt un pic mai dus cu pluta de fel. Cert e ca a fost cam greu sa o "abordez", tot schimba subiectul mereu. Nu dorea sa ne vedem si chestii de genu. Asa ca am luat-o treptat seara dupa seara sa o conving macar sa iesim. Dupa cam 2 saptamani am reusit, ca sa imi spuna dupa ca vroia sa mai ma tina putin pe jar, dar nu mai poate, vroia mai de mult sa`mi zica ca vrea sa iesim. A durat inca vreo 3 saptamani sa putem sa facem asta. In perioada aia am avut un program incarcat, munca, facultate, scoala de soferi + chestia ca ea e din bucuresti si eu din provincie(asta a fost un doar un mic impediment la inceput). Ne-am intalnit si inca de la prima intalnire a existat o "scanteie" intre noi se vedea in ochii ei si o simteam si eu, mi-a zis si mama ei ca s-a schimbat de cand ne intalnim si suntem si impreuna. De obicei ne intalneam sambata sau duminca, ea fiind la scoala, eu la munca(este o diferenta de 4 ani intre noi) o intalnire de a noastra dura cel putin 10 ore, din care 2 ne chinuiam sa ne luam "la revedere". La fiecare intalnire i-am cumparat cate un buchet de trandafiri, mereu diferit, intotdeauna o floare poate schimba putin sufletul unei fete. Toate bune si frumoase pana cand intr-un week-end ne-am certat putin (a doua noastra cearta), si dintr`o data a venit "macelul". ne-am despartit. Ne mai ciondaneam dar nu puteam sa stam suparati unul pe celalalt. La intalnirea dupa prima cearta am plans aman2 ca 2 "prostii" pentru ca eram prea incapatanati. Se pare ca cearta aia a pus capac la tot.
Intr-o incercare oarecum disperata am fost la ea acasa, din nou cu un buchet de flori, mi-a deschis maicasa, am urcat sus, a trezit-o(dormea cand m`am dus la ea), pana a venit ea am stat de vorba cu maicasa, maicasa din contra tinea cu mine si practic ne impingea sa ne impacam. A fost in zadar incercarea mea.
Totul mi se parea ciudat. Am stat 20de min pe o banca sa dau lucrurilor de cap( mi-as dori cateodata sa nu pot intelege anumite lucruri sa nu le pot da de cap, dar pur si simplu nu pot, niciodata nu a existat un "secret" pe care nu l`am putut descoperii).
Prietena comuna sa imprietenit ceva mai mult cu un prieten de al meu si asa "prietenul" meu a inceput sa vorbeasca si cu fosta mea iubita. Dupa acele 20 de minute am pus mana pe telefon si i-am dat un sms "prietenului" cu : "esti un bulangiu", ca apoi sa imi da mesaj fosta ca nu-l implica pe el ca nu are nici o treaba. Ce ziceam ca mi-as dori sa pun lucrurile cap la cap asa de repede. Dupa o conversatie mai lunga cu fosta la tel aflu ca el tot "lansa" spre ea ca eu ma dau la alte tipe si chestii de genu`. Doar atat am aflat eu ca cine stie cate ia mai zis. Am fost 5 luni cu ea impreuna si au trecut 5 luni de cand nu mai suntem. Am mai tot incercat sa vorbesc cu ea, dar nu se poate, am incercat sa o uit, dar la fel. Cu cate fete as sta, niciuna parca nu are "farmecul" ei, avea ceva aparte care pe mine ma facea sa ma simt in al 9-lea cer. Intre timp m-am impacat cu "prietenul" meu. S-a aflu acum 2 saptamani ca el tot o tine una si buna si ma face cu "ou si cu otet" in fata ei. Eu in tot acest timp tot incercand sa ma impac cu ea. La telefon nu-mi raspunde. I-am lasat de cateva ori la usa buchete de trandafiri si de fiecare data mi-a dat sms ca imi multumeste dar nu trebuia, stia ca altcineva nu avea cine.
In privinta "prietenului" se fereste de mine, stie ca nu sunt persoana pe care trebuie sa o enerveze, daca ma enervez nu prea raspund de mine si cu greu ma opreste cineva.Cred ca a sperat in adancul lui sa nu aflu.
Chiar nu mai stiu ce sa fac. Orice as face dupa atat timp tot la ea imi e gandul.
Am ramas fara idei, dar ceva imi spune sa nu renunt. De cand nu mai sunt cu ea am luat-o si mai rau pe "aratura". Cand beam cate putin si imi aduceam aminte ajungeam intr-o stare deplorabila. Era sa intru de 2 ori in coma alcoolica. Acum am 2 luni de cand nu mai beau si incerc sa gasesc o solutie. dar chiar nu imi pot da seama. Ma simt neputincios pentru prima data in viata mea.
Daca puteti sa-mi oferiti un sfat va voi fi recunoscator.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook