Deci...nu ma pot intelege
Cand sunt cu iubitul meu, ma simt foarte bine. Il plac mult, insa nu stiu daca il si iubesc.
Cand nu il vad vreo cateva zile, simt ca innebunesc fara el, imi este dor de el, imi doresc sa il am langa mine, sa il imbratisez, sa il sarut...si simt ca il iubesc.Ma gandesc mereu la el.
Iar cand ne intalnim, nu stiu, parca nu mai simt acelasi lucru pentru el.Adica "iubirea" nu mai este la fel de intensa ca il lipsa lui. Dar imi place sa stau cu el, sa ne sarutam...tin mult la el si nu vreau sa ne despartim, doar ca sunt confuza si nu stiu ce sa cred. Chiar il iubesc sau sunt oarecum "dependenta", sa zic asa?) dau funda!

Esti tanara. Iti place iubirea, iubesti dragostea adevarata, insa nu ai o minte matura care sa o si hraneasca. Asa eram si eu de varsta ta, simteam ca ii iubeam pe toti, iar cand ma intalneam face to face eram dezastru. Din cauza asta nu am putut avea o relatie in adolescenta. Cand nu eram cu el ii duceam dorul, ii simteam lipsa, imi era drag, ma gandeam non-stop la el, cand eram cu el ceva ma retinea, ma simteam stanjenita si nesigura. Parca nu-l mai vroiam. Apoi, imi parea rau, raneam taios fara sa gandesc, desi pot spune ca din toate experimentele mele am gandit cel mai mult, cu toate. Altfel nu m-as fi pastrat atat. Ma bucur sincer ca am avut parte de aceasta nesiguranta, de o iubire, care in "tinerete" (adolescenta) cuvantul "te iubesc" nu-mi intra in tipar, stiam ca-i atractie fizica si atat. Nici acum nu stiu ce inseamna, nu-i gasesc definitia, pentru ca nu are. Te iubesc-ul meu va fi pentru o singura persoana in viata mea, sotul meu. Asteptarea merita, am testat-o pe propria-mi piele. Nici in ziua de azi nu am prieten, am preferat sa astept, sa plec la facultate. Tocmai am terminat liceul si sunt si stresata cu BAC-ul, nu am timp de priviri. Insa, iubesc dragostea si tot ceea ce inseamna. Nu sunt retrasa, am parte de prieteni, multi baieti vor sa fie cu mine, pot spune ca am ranit multi, nu sunt urata, insa trebuie sa inveti sa si astepti. Nu ma intelege gresit, nu ti-am spus porteretul meu ca sa imi fie o lauda, sau sa-mi gasesc jumatatea pe acest site. Nici gand. Poate, din experienta mea, pot invata si altii. Trairile mele pot aduce un bine si m-as bucura ca tinerele din ziua de azi sa nu se mai grabeasca cu "dragostea adevarata", mai ales cu sexul. Mintea unora e prea iresponsabila sa aiba o inteligenta matura. Eu zic ca esti in regula, odata cu inaintarea in varsta vei descoperi iubirea matura. Astea sunt copilarii pe care le-am trait si eu si sunt minunate. Sa te faci iubit este cel mai minunat lucru si sa-l privesti pe cel de langa tine cu drag, cu o privire calda. Este minunat cand sufletul nostru lumineaza si radiaza de fericire. Iti doresc o copilarie fericita si sa te bucuri din plin de ea, ca inima unui copil bucuros.