Deci..Salut in primul rand si va rog sa tratati cu seriozitate.Incerc sa va spun cat mai pe scurt.Sunt sigur ca ati mai avut parte de asemenea intrebari si ca sunteti satui de asta, dar am nevoie de sfaturi cat mai detaliate.Sunt in primul an de liceu si am cunoscut o fata extraordinara.Eu sunt ortodox si ea penticostala. Dupa o luna de cand ne-am cunoscut, i-am spus ca-mi place de ea.Dar mi-a zis ca prefera sa ramanem doar amici.Noi ne intelegeam extrem de bine, chiar super.Eram cel mai bun prieten al ei, si ea cea mai bun prietena a mea.Nu am renuntat dupa acel refuz, asa ca i-am mai spus o data.Chestia e ca eu nu prea cunosteam aceasta religie, pana am aflat ca ea nu poate avea relatii cu persoane de alta religie. Dupa ce mi-a explicat si a doua oara, mi-a zis ca nu vrea sa-mi stea in cale, si ca daca vorbesc cu ea, asta nu inseamna ca nu pot avea o prietena.I-am spus ca nu-mi pasa de alte persoane, decat de ea, si ca nu am nevoie de o prietena, pentru ca eu am anumite sentimente pentru pentru ea si nu simt nevoia de nimic atunci cand e in preajma mea.Mi-a zis ca nu mai spune nimic acum, din teama de-a nu spune ceva gresit.Dar dupa cate zile de la asta, a inceput sa-mi spuna ca ma iubeste, si simteam ca spune adevarul, si eu o iubeam foarte mult si inca o iubesc.In urma cu 10 zile s-a schimbat total, am aflat ca acum are si un prieten, plus ca ma si evita, nu mai vorbim, etc.Am apelat la o prietena cu 2 ani mai mare care are in clasa un coleg ce sta prin aceeasi zona cu ea, doar ca intr-un fel au "categorii" diferite la religie( adica stiu ca exista baptisti, penticostali, adventisi, neoprotestanti ).El nu stiu din care categorie face parte. Dupa ce m-am documentat mai mult si am incercat sa aflu cat mai mult, am ajuns la concluzia ca nu putea sa se departeze asa brusc de mine, adica ieri vorbeam si imi spunea ca ma iubeste, iar a doua zi nici nu ma mai baga in seama.Am citit ca parintii sunt mai impunatori si mai stricti, si mi-e teama sa nu-i fi creat probleme, ca poate au aflat parintii de asa zisa "relatie" care o avem.Eu credeam ca ea are ceva cu mine, cand de fapt poate i-au interzis parintii asta.Acum nu stiu cum sa ma impac cu ea si sa-i fiu iar aproape.Momentan suntem in stadiul de amici.Nimic nu mai e cum era acum 20 de zile.Cred ca si prietenul care-l are acum i-a fost "dat" tot de parinti, si ca ei au hotarat asta.Sunt sigur ca ea nu e multumita de postura in care se afla si as vrea sa fac ceva. Daca se intampla ca aceasta postare sa fie citita de un baptist, imi cer iertare daca am zis ceva gresit.Este doar parerea personala, nu cunosc extrem de bine relatiile familiale ale baptistilor.Cel mai intelept raspuns primeste funda! Stiu ca probabil o sa ziceti sa ma dau batut, dar nu va chinuiti sa scrieti asta, pentru eu tot nu renunt la ea, o iubesc...Tin sa amintesc ca am doar 16 ani, deci nu sunt in masura sa fac ceva serios, sau poate ca sunt, dar nu am prioritatea.Sunt capabil sa inteleg orice raspuns, ma consider o persoana matura.Pe ea o cunosc de 5-6 luni, adica de pe 15.09.2014.Multumesc anticipat.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook