Din ce motive se despart cuplurile? ma refer la astia mai tineri pana-n 20 de ani

De plictiseala.

Deoarece nu sunt destui de maturi si nu sunt in stare sa mentina o relatie stabila.

-Distanta dintre ei
-Gelozie
-Sufocare
-Minciuna
-Inselatorie
-Adevaruri omise
-Aparitia altcuiva

Ca sunt smekerii si sa se mire totii "ceafa groasa"

Infidelitate,te plictisesti de partener\a,te indragostecti de altul\alta,ai o soacra de te doare capul, familia e impotriva relatiei, unul din parteneri moare s.a.

Motivele sunt diverse: gelozie, sufocare, neintelegeri, si lista poate continua!

Din dorinta de a experimenta si cu altcineva.Ca cica la un moment dat unul din ei se satura de celalalt si il lasa, si incearca altul.

Oare pentru ca nu stiu inca ce inseamna ''te iubesc''?

Deoarece sentimentele se schimba, de multe ori unul tine la relatie mai mult decat celalalt. "all good things come to an end." Intervine si infidelitatea, lipsa de idei iar atractia aceea de o aveai la inceput dispare incet, incet.
Sper ca am fost de folos! Pupici!

Sunt foarte multe motive cum ar fi barbatul/ femeia inseala, nu se mai inteleg deloc, uneori pentru bani

Curiozitatea de a incerca allceva, multi abia dupa 18-19 ani descopera lumea din jur,tentatiile la care probabil alaturi de persoana cu care este nu poate incerca, plictiseala, monotonia.

Din diferite motive: ori nu sunt de acord cu ceva si incep sa se certe si sa se injure, ori unu' il inseala pe alalalt... fiecare cuplu cu problemele lui

Sunt prea tineri.Este mai greu sa pastrezi o relatie decat sa o intemeiezi.

Sti care emotivul divortului? casatoria!

Pai daca vb de pina la 20 ani cred ca inca nu stiu ce vor, si ar mai fi... plus ca uneori mai sunt si parintii care decid

Cei care au 20 de ani, sau mai putini, se despart ... sa zic o povestioara:
Reteta clasica este vazuta astfel: ea are in jur de 16 - 18 ani. El are cu cativa ani mai mult. Se indragostesc unul e celalalt. La un moment dat, de obicei impotriva dorintei parintilor, se hotaresc sa infiinteze o familie - sa se casatoreasca. Exista o presiune oarecare impotriva initiativei care conduce la intarirea deciziei ei (in special) de a se casatori.

Se realizeaza nunta. Urmeaza ani frumosi. Urmeaza o perioada de asezare. Cei doi ajung sa se realizeze material (uneori singuri, alteori cu putin ajutor din partea parintilor). Ajung in unele cazuri sa aiba si un copil. Lucrurile merg bine. Iata familia perfecta - mereu impreuna, orientati sa fie acasa, orientati unul spre celalalt. Matricea de cuplu este solida si nimic nu pare ai deranja. Anii trec.

La un moment dat se intampla ceva. Se produce o ruptura care devine vizibila. Mai intai in cadrul cuplului, apoi treptat - treptat cei doi realizeaza ca au o problema. De obicei problema este pastrata cat mai mult in interior, apoi este impartita si persoanelor foarte apropiate (prieteni, rude sau altele).

Cele mai multe cupluri in acest moment apeleaza si la o consiliere de specialitate. Cauta o solutie. Problema lor este: cum sa faca sa ramana impreuna?

De fapt ce s-a intamplat? Partea pasiva, partea linistita, partea feminina (indiferent daca e barbatul sau femeia), se manifesta printr-un simptom. Acest simptom se manifesta in trei ipostaze (nota - aceste observatii sunt desprinse din sedintele desfasurate in ultimii ani cu diferite tipuri de cupluri. Ca urmare nu au o baza statistica, astfel incat orice completare din partea psihologilor si sociologilor care lucreaza in cercetare este binevenita).

1. Aparitia unei alte persoane, inselarea partenerului;
2. Fara o explicatie foarte logica, partea pasiva spune: "vreau sa introduc actiune de divort";
3. Aparitia unor manifestari fiziologice destul de inedite.

In fapt ce se intampla? Fenomenul este relativ obisnuit. In momentul constituirii cuplului, intre cei doi era o relatie de continere. El este receptat ca o persoana care se comporta similar cu parintii. Este puternic. Are grija de ea. Intr-un cuplu de 6 ani, consituit cand ea avea 17 iar el 22 ani, el avea obiceiul sa o sune pentru a-i aminti sa ia pastila. Era o preocupare constanta a lui, o preocupare oarecum materna, ca a unui parinte care are grija de copilul sau. De asemenea, cauta sa ii transmita modul sau de a vedea lumea si viata, precum si propriile opinii.

Dupa 6 ani, ea ajunge sa solicite actiunea de divort iar ceea ce ii reproseaza lui sunt tocmai aceste lucruri. Venita direct din mediul familiei, ea continua acelasi mod de viata in care exista cineva care are grija de toate nevoile si trebuintele, indeplinind la randul sau acele datorii pe care le avea in casa. In timp copilul creste iar ceea ce parea ca este perfect la un moment dat, nu mai corespunde cu nevoile actuale. Nevoia actuala? Nevoia de afirmare de sine, de individuare, de afirmare a propriilor succese... O persoana spunea asa: "Vreau sa fiu lasata sa am propriile mele greseli, simt ca langa el asa ceva nu este posibil".

Pentru a intelege situatia acestor cupluri este necesar sa avem o privire mai de ansamblu asupra functionarii relatiilor in cadrul unei familii. Cand intr-o familie apare un copil, unul din obiectivele principale il constituie educatia sa. Educatia urmareste un scop precis: urmareste sa construiasca un om pentru a se descurca pe propriile picioare. In acest tip de cupluri, scopul nu mai este atins deoarece, in loc ca fetita (adolescenta) sa aiba experienta propriilor greseli, a propriilor succese si a propriilor capacitati, se interpune el, care urmareste cu totul alte scopuri. Apare un esec al educatiei deoarece, in aceste cupluri se instituie o relatie parinte - copil aproape transparenta. Dar in momentul in care el preia rolul parintelui, acesta continua "educatia" iar natura isi spune cuvantul - copilul ajunge mare si incearca sa-si construiasca propriul univers. Pentru a reusi, are nevoie de libertate de manifestare. Partenerul nu este dispus sa-i dea aceasta libertate si ca urmare va face tot ce ii sta in putinta pentru a obtine fiinta de care s-a indragostit. Pe de alta parte cel in crestere va actiona pentru a se elibera de partener. Cele doua tendinte functioneaza in opozitie si trag in sensuri diferite matricea de cuplu.

Simptomele mentionate apar atunci logice:

1. Imi insel partenerul pentru ca noul partener corespunde etapei actuale pe care o traversez. Acest simptom apare, spre exemplu, intr-un cuplu in care el spune: vreau sa fiu barbat, pana acum am facut prin intermediul ei, nu mai vreau sa stau cu socrii, vreau sa fac casa mea, vreau sa fac familia mea. Noua partenera ii ofera o senzatie noua si corepunde unei nevoi importante pentru el - nevoia de putere. Relatia extraconjugala apare ca o consecinta fireasca a schimbarilor intervenite in cadrul cuplului, in faptul ca el nu a putut sa experimenteze propria individualitate intr-o realitate sociala.

2. Nevoia de separare, lipsita de argumente logice pentru cei din jur, este o manifestare explicita a tendintei de rupere a relatiei.

3. Tendinte suicidare (autentice sau demonstrative), atacuri de panica, manifestari ale unor somatizari, stari de rau fizic, etc. sunt forme de manifestare a nevoii de separare de cuplul in care functioneaza la un moment dat, dublata insa de incapacitatea de a face separarea. Pentru a se ajunge la astfel de manifestari este necesar si un fond psihologic care sa permita manifestarea acestor tendinte.

Solutii?

Poate ca solutia cea mai la indemana ar fi amanarea casatoriei legale. Dar in asemenea momente este o solutie destul de greu de implementat pentru ca in aceasta perioada, apare si o alta stare - dragostea de adolescent, iubirea care nu este dispusa sa capete forma. In aceasta stare cei doi vor sa fie impreuna cu orice pret. Nevoia de celalalt este atat de puternica incat l-ar tine de mana tot timpul. Este dificil in aceasta situatie de explicat pentru ca explicatia se adreseaza mintii iar ceea ce actioneaza acum este "inima".

O alta solutie ar fi educatia copilului pentru a fi invatat sa utilizeze si sa actioneze folosind propriile sentimente. A forma altfel spus (un concept la moda inca) - inteligenta emotionala. Solutie care presupune timp si presupune capacitatea de a judeca a copilului, precum si diferentierea dintre realitatea casatoriei si semirealitatea iubirii. Dar acestea sunt solutii pe termen lung sau, de cele mai multe ori, tardive.

Solutia rezonabila este de a permite partenerului sa creasca. Sincer, personal sunt destul de sceptic. Pana in prezent nu am intalnit prea multi oameni dispusi sa ajute alte persoane sa creasca psihologic. Daca tu cresti, partenerul tau desi declara ca vrea sa te ajute, actionezeaza pentru a bloca cresterea ta. Daca el ar fi dispus sa te ajute cu adevarat in aceasta periaoda, cuplul nu ar avea decat de castigat. Si de fapt este singura solutie care sa pastreze cuplul.

Solutiile profesioniste sunt cele legate de cresterea partenerului. Aceasta se face prin intermediul terapiei de cuplu sau a unei cure individuale. Aici exista suficiente metode de lucru si nu este cazul sa le tratam pe larg.
O alta solutie este separarea temporara. Din pacate aceasta solutie are unele mici dezavantaje. In general exista nevoia unei retrageri undeva. Dat fiind problemele sociale - unde crezi ca pleaca ea? Ei bine ai ghicit - la parinti. In acest caz ar mai putea spune sa este vorba despre o perioada de experimentare pe propriile picioare a vietii? De fapt in rare cazuri aceasta solutie este posibila si asta dintr-un singur motiv - este scumpa. Doua case, doua persoane care se intretin autonom. De asemenea aceasta solutie antreneaza in partener si stari psihologice intense.

Evident exista si solutia divortului. A divorta nu este sfarsitul lumii. Este o solutie care presupune destul de mult disconfort. Dezavantajul acestei solutii este dat de riscul ca partenerii sa nu se inteleaga, sa pice intr-o stare de tensiune, intr-o stare de pierdere (depresii, unele stari paranoide, etc.).

Exista cupluri care, dupa divort, ajung sa aiba relatii foarte bune. De ce? Daca ati medita un pic veti vedea ca acum este dorinta autonoma a ambilor parteneri de a petrece timp impreuna si de a imparti viata in doi spre deosebire de perioada anterioara cand relatia era parinte - copil.

Cea mai de preferat solutie este (si aici sunt partial subiectiv) mi se pare a fi sa permiti partenerului sa creasca. Daca suntem intr-o relatie de parinte - copil, atunci asuma-ti constient rolul de mama / tata si continua-ti treaba spre individuarea partenerului - ca si cum ai pregati pe celalalt pentru a pleca de langa tine. Cand el va fi pregatit psihologic sa plece, atunci se va hotari sa ramana pentru ca este alegerea lui - este vesnica poveste a celor care cauta si ajung sa vada ceea ce au aproape de ei. Iar atunci cand nimic nu merge poti apela la un psiholog, la o parere din afara.

pe scurt:
-PROBLEME IMATURE