Tu macar te simteai iubita si implinita.eu in trei ani nu am facut alceva decat sa am chinui si pentru ce? pentru un nesimtit ce ma considera marioneta lui...si cu toate ca am o luna de cand ne-am despartit si recunosc ca primele saptamana au fost grele...sa stii ca am avut curajul sa o iau de la capat...consider ca merita sa risti pentru un sentiment asa de frumos...sufar iar si ma ridic la loc...
Am ajuns si eu sa nu mai cred ca exista dragoste reciproca...nici nu stiu daca am crezut vreodata...insa atata timp cat eu iubesc ma simt implinita...sunt un alt om...am pofta de viata si sunt pregatita sa ma afund iar intr-un abis...asta e viata...persoana potrivita o gasesti greu, poate niciodata, dar trebuie sa risti si sa cauti...nu se stie... poate undeva acolo e cineva care maerita iubirea ta si te va face fericit... Iubirea e o arta dar nu toti sunt artisti!
Ai rasp f multe si care te ajuta. te cred ce sp pentru ca si baiatul meu trece acum prin astfel de peroada a iubit orbeste o fata sa folosit de el ia mincat banii si acum la parasit pentru niste motive numai de ea stiute este dezam, agit sufera enorm nu pot sa l ajut refuza comunicarea si numai pe ea o doreste,, e bine sa fiti tari si sa mergeti inainte ca nu e un capat de lume daca aveti puterea sa treceti cu greu dar se poate., Exista si pentru voi un el sau ea care va va iubi asa cum meritati daca vrei sa mai vb da mi mes pe privat
Cred că e doar o perioada tipică adolescenţilor, când apare senzaţia că totul este pierdut.
Aşa eram şi eu când m-am despărţit de o persoană pentru care aş fi fost în stare să fac orice, pe care o iubeam mai presus de tot...simţeam că mă sufoc, că nu mai există nimic care să mă mai facă să zâmbesc.
După un an de la despărţire, m-am "cuplat" (cică aşa se zice mai nou) cu actualul meu prieten. La început nu credeam că am să simt ceva pentru el, dar după ceva timp am început să mă îndrăgostesc de el. M-am speriat, pentru că nu vroiam să sufăr din nou... dar se pare că merită. Mai avem puţin şi facem 1 an împreună, iar în tot timpul ăsta, el a reuşit să îmi alunge tristeţea din inimă şi să o înlocuiască cu iubire...cu fericire...
Aşa că stai liniştită, mereu se găseşte cineva care să te facă să zâmbeşti când îţi vine să plângi, să te ţină în braţe şi să te iubescă necondiţionat. Ai răbdare... şi nu îţi pierde speranţa!
Hey, capul sus. Toti am trecut printr-o experienta ca a ta la un moment dat. Da, ranile dor dar se vor astupa.
Tipa cu care am vrut sa ma insor la 21 de ani si pe care credeam ca o iubesc ca pe Ileana Cosanzeana e maritata acum cu altcineva si are si copil. Am fost la nunta lor. Nu mai simteam nimic.
Da, merita sa crezi in dragoste. Dar nu alerga dupa ea ca n-o s-o prinzi. ocupa-ti timpul construindu-ti viitorul, si dragostea te va izbi cand nu te astepti.
Si ca idee, ca sa ai ceva trebuie mai intai sa fii dispusa sa-i dai drumul
Uneori e de ajuns sa te dezamageasca un tip sa iti pierzi increderea in toti ceilalti...nu e chiar asa fiecare persoana are personalitatea si caracterul ei... un barbat poate fi sufletist, un altul un parsiv.si tot asa... din pacate tu ai dat peste unul care nu a stiut sa te aprecieze...privirea inainte si in jurul tau...cu siguranta vei observa acel ceva la un anume cinveva... daca vrei sa vb... uite id-ul meu :ramonykleoayk...ma poti contacta cand simti nevoia:*>
Si totusi ai iubit tu mai mult sau el acum totul a luat sfarsit nu mai conteaza dar viata mereg inainte, toti trecem prin clipe grele, si eu am trecut printr-o astfel de relatie mult mai grava si inca nu sunt constienta de prezent dar nicidata nu o sami para rau pentru ce-am fc chiar dc nu a fost bine.am iubit enorm si la un moment dat poate am fost iubita dar... ai suferit o data dar adoua oara nu va mi fi asa pentru ca "ai trecut" prin viata asa cati urez mult succes.
E posibila...doar k trebuie sa gasesti persoana potrivita...si in ziua d azi e km greu pentru ca multa lume e pe interes...
RRSecularHumanist întreabă: