Doamne imi este atat de dor de elau trecut 3 luni de cand numai suntem impreuna si inca nu am aceptat ideea ca numai vom fi niciodata impreuna.Imi este atat de dor de tot ce faceam impreuna,de zilele in care era langa mine si ma ajuta, de sarbatorile de anul trecut care le-am prins impreuna.A fost primul meu prieten, prima mea iubire in care am simtit acei fluturasi si inca ii mai simt cand il vad s-au cand ma gandesc la el.
Am fost un an si 2 luni impreuna si el a pus punct relatiei spunand ca numai simte nimic pentru mine.Dar stiu ca din cauza prietenilor lui sa ajuns aici. Mereu asculta de ei.
Am incercat sa fac tot ce imi sta in putere sa il uit.L-am ignorat, l-am tratat cu indiferenta, am ocolit locurile unde mergeam noi si nimic...este imposibil de uitat.
Ce sa mai fac? il vreau inapoi in viata mea dar stiu ca nu se mai poate acest lucru...
Cum sa depasesc aceasta durere?
Cum sa imi revin?

Nu cred ca sa colesti ceea ce te doare te va face sa uiti. infrunta-te singura. si de uitat? pot sa iti spun, cu siguranta de uitat nu il vei uita, insa cu timpul sentimentele se vor estompa. mie mi-a luat in jur de doi ani...si cred ca au fost unele dintre cele mai grele momente. insa trece, totul trece, lasa pe seama timpului. Cauta-ti alte preocupari, iesi cu prietenii, eventual fa-ti amici noi, socializeaza mult, citeste, uita-te la filme, sau nu stiu, ocupa-te de scoala, sau ceva ce iti place tie, fa ceva care sa te poata distrage, sa nu te mai gandesti la el. NU ocoli locurile si lucrurile pe care le-ati facut impreuna, incearca sa treci PRIN ele, peste ele, sa privesti la ceea ce a fost si sa lasi in urma, sa te gandesti la viitor.Lucurile ca astea trebuie depasite nu ascunse, pentru ca asa nu vei rezolva nimic.ai mai multa incredere in tine.stiu ca e greu, si crede-ma ca gte inteleg foarte bine, insa in astfel de situatii nu exista prea multe rezolvari.
Eu de exemplu am plans muult, zile intregi oriunde mergeam plangeam, si incercam sa uit sa nu ma mai gandesc. pana intr-o zi cand am stat mai m-am gandit ca ocolind si fugind nu ajung nicaierti, si am stat si am analizat toate amintirile toate lucrurile si am plans, si am stat singura in fata oglinzii si cred ca atunci am realizat cat rau imi faceam singura pentru ca pur si simplu nu vroiam sa trec peste, eram atat de legata de amintiri, si din aceea zi usor usor am inceput sa imi revin, sa am o perspectiva asupra viitorului, si mi-am ocupat timpul cu tot felul de lucruri, si asa am reusit sa trec peste. fiecare persoana simte in felul ei, si nimeni nu prea iti poate spune ce sa faci si cum si in ce fel, insa poate te va ajuta. evita sa stai singura pentru ca asta nu iti va aduce nimic bun. succes, si sper sa iti revii decat de curand!