Dragostea? ce e dragostea? fericire sau suferinta?

Dacă-mi permiţi să fiu poetic:
Dragostea e o tornadă un mix de aer cald( fericire) şi aer rece (suferinţă)

Ambele.Depinde de cei doi sa fie numai prima.

Dragostea este un sentiment de euforie si presupun ca este putin si din fericire si din suferinta deoarece daca ar fi totul roz nu am simti ca iubim.

Un fel de amestec de fericire si suferinta...

Dragostea = suferinta dar si fericire
Daca iubesti, sa zicem ca esti indragostita si esti in culmea fericirii, dar cand totul se termina suferi .
Dragostea... nu are definitie... ea doar se simte, cu bune si rele. =]]

Ambele : fericire la inceput, suferinta dupa

Dragostea este fericirea de a suferi:* by Madylan Smith! ( te am pus in ceaata )

Un ocean de vise, iluzi, trairi, fericirea = nu am simntit asa ceva exista? suferinta = cel mai comun sentiment al tuturor

Dragostea...inseama sa dai cuiva sansa sa te distruga si sa ai incredere ca nu o va face..In timpul relatie e acel sentimente de fericire si protectie si toate alea...pana la un moment dat cand (nu tuturor le se intampla, de obicei cei care nu pun suflet) esti ranit si suferi.deci cumva platesti prin clipe de suferinta pentru clipele frumoase.nu cred ca este dragoste fara suferinta.din pacate.aceasta e parerea mea.

Dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părinți, copii sau alte rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d. O nevoie importantă a dragostei (care este inclusă uneori în însăși definiția ei) este de reciprocitate – în unele cazuri, aceasta este resimțită de către subiect fără o acțiune fizică a obiectului (de exemplu, în cazul dragostei față de Divinitate, față de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragostea în care sunt implicați parteneri romantici se servește de sexualitate ca dovadă a intimității (prin expresia „a face dragoste" se înțelege a avea o relație sexuală). Dragostea interpersonală poate fi platonică, concept prin care se înțelege o afecțiune purificată de gesturi sau dovezi de natură fizică.
Termenul „dragoste" are ca sinonime variantele iubire (sinonim total), amor și libov (parțiale). În afară de „amor", de origine latinească, toate celelalte cuvinte au fost preluate din limbile slave. În timp ce „dragoste" și „iubire" sunt întrebuințat pentru orice categorie a respectivului sentiment, ceilalți termeni vizează numai unele posibilități. Astfel, „libov" poate exista numai între parteneri romantici (termenul mai are și înțelesul de comportare politicoasă), în vreme ce „amor" cuprinde acest înțeles („a face dragoste" se mai poate spune „a face amor") și pe acela de dragoste pentru artă (amorul artei).
Tipuri de dragoste Există numeroase clasificări ale situațiilor de dragoste, în funcție de obiectul vizat. Între cele mai des întâlnite categorii se numără:
dragoste de sine, care este confundată adesea cu egoismul
dragoste romantică, între parteneri de acest fel. Ei pot fi opuși prin sexul biologic (numiți heterosexuali) sau de același sex (homosexuali)
dragoste de familie, manifestată între membrii unei familii. Se remarcă prin importanță subtipul dragostei părintești, a părinților față de copiii lor.
dragostea față de Divinitate, ce fundamentează în unele religii legătura dintre om și Divinitate. Religia creștină vede o strânsă relație între dragostea față de Dumnezeu și cea față de aproape (prin „aproape" se înțelege mulțimea semenilor, a tuturor oamenilor diferiți de sine, cunoscuți ori nu sie)
[[Dragostea lui (Dumnezeu) față de oameni]] ce se manifestă prin sacrificiul suprem: (Dumnezeu-Tatăl) și-a sacrificat Fiul, IIsus Cristos, pentru ca oricine crede in el să fie iertat, să nu mai fie pedepsit pentru păcate prin moarte veșnică.
dragoste platonică, exprimată de doi oameni ca afecțiune pură, total dezinteresată fizic (material sau prin gesturi)
alte tipuri, care nu presupun o reciprocitate vizibilă sau nu așteaptă niciun fel de reciprocitate (în egală măsură, ea se poate manifesta): dragoste față de natură, plante, animale, patrie (numită patriotism), artă (subiectul ei se numește un iubitor de artă), frumusețe etc. Un caz deosebit de important din punct de vedere cultural și spiritual.

Manifestări ale dragostei



Angelo Bronzino – Alegoria dragostei (1540-5). Detaliu.
În mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziții erotice ale corpului (foarte bine exprimat și la animale). La fel prezența acestui sentiment indică gingășia gesturilor, sărutul, atingeri ale părților corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin sex.
Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca și comoară), alintări, declarații de dragoste.
Ritualuri ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă și cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.
Persoana îndrăgostită fiind atașată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simțăminte sunt realizate prin simțul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.


Fericirea este o euforie de moment pe care o simtim ocazional, fie cand suntem foarte multumiti de noi pentru ca am realizat ceva extraordinar, fie cand scapam de ceva foarte nasol. Este inutil sa cautam sa fim fericiti, pentru ca fericirea nu este ceva ce se poate obtine. Ceea ce se poate obtine este o stare cvasi-perpetua de multumire si implinire, care va avea ocazional momentele ei de fericire.
Ca sa ne simtim impliniti/multumiti trebuie in primul rand sa fim sanatosi si sa ne aflam intr-un context de siguranta fizica si financiara. Apoi, trebuie sa facem in mod regulat urmatoarele: ceva fizic, ceva intelectual, ceva social, ceva nou, munca, joaca.


ineînţeles, pentru a-ţi atinge scopul dorit, e nevoie de suferinţă, materială sau spirituală.

„Dacă nu ai suferit niciodată înseamnă că nu eşti binecuvântat." (Edgar Allan Poe)

„Numai în suferinţă creşte şi rodeşte iubirea cea mare, cea adevărată şi biruitoare." ( Liviu Rebreanu )

Eu cred că suferinţa în viaţa creştinului este un fel de test sub supravegherea Cerului. Uneori vom trece testul acesta, dar se poate şi să-l picăm şi atunci trebuie să învăţăm ceva din experienţele trecutului pentru a ne adapta în viitor.