Sophia Loren: "Dragostea dispare când nu mai iubeşti defectele celuilalt."
Sunt de acord. Toti avem defecte. In primul rand trebuie sa cunoastem defectele noastre, sa le recunoastem si sa ne impacam cu ele. Doar dupa ce facem acest lucru suntem libere sa analizam, clasificam defectele persoanei iubite. Dar oare nu aceste defecte ne fac unici? Oare nu aceste defecte ne fac sa il iubim mai mult?
Defectele le vezi mai tarziu la persoana pe care o placi asta e marea capacana.Fiecare incercam sa jonglam cu defectele noastre si sa le reprimam pentru a parea cat mai placuti
Oricum niciodata nu poti spune ca cunosti o persoana cu adevarat, mereu exista o marja de eroare
Cand te indragostesti pe langa calitatile exagerate pe care le vezi la persoana iubita crezi ca nu are defecte sau are foarte putine dar cruciale.Si chiar si dupa ce ii descoperi defectele continui sa tii la ea.Ratiunile inimii n-am sa le inteleg niciodata
Sunt in totalitate de acord! Deci, cu toate ca nu stiam/nu auzisem de zicalele acestea intodeauna am sustinut ca'l iubesc pe el si ca'i iubesc si defectele.Si da cand iubesti cu adevarat il iubesti pentru ceea ce este, defectele celui iubit mi se par calitati
Bafta.
Misterul vietii noastre, il reprezinta tocmai acest complex comportament psiho-social, dragostea. Iar dragostea pentru ...cineva anume este si mai si. Dragostea adevarata nu este directionata preponderent catre aspectul fizic, sau cel intelectual, sau emotional, ci este cumva, o relatie simultana intre toate cele mentionate. Totusi, cred ca ai dreptate cand spui ca "defectele" dau gustul si savoarea unei relatii, pentru ca de fapt aceste "defecte" sunt diferente de opinii, care nu fac decat sa ne ofere a doua varianta de actiune, in afara de parerea proprie.
Da. Ii adevarat.Atunci cand iubesti o persoana trebuie sa o accepti asa cum e ea cu toate defectele pe care le are.de ce? Pentru ca toti avem defecte si vrem acelasi lucru.Sa fim iubiti cu tot cu ele.Afirmatia mi s-ar parea mai adevarata daca ar suna asa:Iubesti o persoana cand iti plac atat calitatile cat si defectele ei.
Fiecare persoana are defectul lui eu zic ca am destule defecte si asta ma face foarte diferita, prietenul meu ma place pentru ceea ce sunt, asta include si defectele si felul meu de a fi si calitatile si bineinteles si eu simt la fel . Deci I agree.
Depinde ce fel de iubire e, e pentru persoana respectiva sau pentru placerire care ti le ofera? daca iubest o persoana nu poti pune la socoteala placerile, calitatile sau defectele, o iubesti asa cum e, daca o iubesti pentru placerile care ti le ofera, atunci ai gasesti toate defectele.
Cand iubesti.il accepti cu totul. Este alegerea fiecaruia daca ii accepta defectele sau nu. Eu daca stau si ma gandesc acum la cel de care m-am despartit.imi dau seama ca in multe planuri nu eram compatibili si ca exista multe lucruri care nu imi plac la el. dar cu toate astea l-am acceptat asa si l-am iubit si il iubesc, nu au fost o piedica. cand iubesti, iubesti, nu ai ce face!
" iubirea adevarata apare cand ajungi sa iti placa totul la o persoana (caracterul, aspectul si chiar defectele)." inseamna ca n-am iubit niciodata pana acum daca tzii la el ai tendintza de a-l accepta si cu defecte dar eu cred ca nu se merita efortu` n-as face asta nici sa fie ultimul baiat de pe planeta . am niste statistici ale mele si cred ca totu` are o limita. din start, renuntz la el, daca observ ceva ciudat sau nelaloql lui la el. n-are rost sa ma amagesc in zadar, sperand ca el se va schimba, n-o va face niciodata, "omul isi schimba parul` dar naravul ba "cu sigurantza nu s-ar schimba, fiindca lor li se pare ca is bine asa cum sunt. oriqm mult conteaza personalitatea omului si totul porneshte de la faptul` cum te trateaza dar nu, nu l-as accepta cu defecte majore, sau ceva ce nu-mi place mie la el. daca ar fi vorba de mine
Bananacantareata87 întreabă: