Un lucru e cert insa, nu trebuie sa pornim la drum nici cu idei preconcepute dar nici hotarate sa facem orice fel de compromis. E bine sa avem in mare trasate obiectivele noastre, de genul ne dorim un partener intelegator, care sa ne inspire incredere, sa ne ofere afectiune, sa iubeasca copiii si animalele dar ar fi absurd sa pornim la drum cu premise de genul "sa fie doctor, sa fie inalt, slab, cu ochi verzi si putin chel".
Nu imi aleg niciodata partenerul pe baza a ceea ce sper că va deveni, ci pe baza a ceea ce este.Nu s-a nascut înca persoana perfecta. Trebuie sa fim realisti, nici noi nu suntem perfecti. Iar anumite deosebiri dintre parteneri se vor rezolva prin ajustare.
Aspectul fizic? Conteaza si el, bineinteles! Desi am putea sa ne mintim spunand ca nu conteaza cum arata partenerul ideal, pe fluturasii din burtica incepe orice relatie, asa ca e bine ca partenetul de viata sa semene cat de cat cu profilul stabilit de noi pentru partenerul ideal. Chiar daca ochii sunt caprui si nu albastii, ideea e sa nu facem compromisuri pe care le putem regreta. Mai presus de aspectul fizic vine insa potrivirea de caracter, de asteptarii si vise.
Eu una in prim plan vreau sa fie destept si haios, nu suport baietii penibili si "prosti"...iar din punct de vedere fizic vreau sa fie cret, sa aiba in jur de 1.75[eu am 1.63:d]si slab[de fapt potrivit]!.+ sa fie si"romantic" dar nu siropos, si nu in ultimul rand sa ma simt iubita de el!
Pentru mine una, un prim criteriu ar fi:
- Să ne înțelegem. Ăsta e un lucru important pentru mine. Bineînțeles, să mă iubească. Pentru asta suntem împreună, nu? Apoi:
- Să mă asculte.
- Atunci când am o problemă, să mă facă să trec cu bine peste ea.
- Să știe ce și cum să spună ca să fie totul bine.
Cred că am spus esențialul. Depinde și cum te comporți tu.