Nu mi se pare tocmai o abordare corespunzătoare, ba dimpotrivă.
Stau și mă întreb, de ce simte nevoia să îți amintească de existența acestora? Mai ales atunci când speri la ceva mai bun, comparativ cu fostul sau foștii, în cazul ei.
Ai dreptate. Nu e normal sa mai aminteasca de trecut. Nu este stapana pe sine. Nu vei avea o relatie buna cu ea. Ar trebui sa-i spui ca nu e normal.
Toata lumea acuza femeia pentru ca spune despre fostul, dar nu sta nimeni sa se gândească ca poate aia a fost cea mai lungă și serioasă relație a ei, din care a invatat ce stie acum, sau a primit pentru prima oare lucrul x etc.Si ca de multe ori nu are cum sa iti explice lucruri despre viata ei fara sa il implice pe fostul.
Uite cum e la mine spre exemplu, am stat 8 ani cu un om.De la 14 până la 22 de ani, deci iti dai seama ca cu el am invatat sa dramuiesc o casa, cu el poate am mâncat pentru prima oara anumite mancari, cu el am facut excursi etc. Daca tu ma întrebi cand am facut mâncarea x, sau de unde stiu eu locul y iti dai seama ca nu am cum sa ocolesc chestia asta.
Atata timp cat nu spune "ala făcea lucrul asta mai bine","de ce nu faci si tu ca ala","ala cum a putut si tu nu poti face asta" sau chiar " a fost mai bun ala" nu prea cred ca ai de ce sa te simti comparat.Si in fond, daca acum e cu tine si nu mai e cu ala insemna ca ala nu e chiar atat de special, doar ca neșansa a făcut sa nu aiba încă cu tine acele amintiri, plăceri sau neplăceri pe care le-a avut cu fostul.
Ce inportanta are trecutul ei cu foști o data ce o iubești din toți sufletul și inima ta restul nu mai Conteza orice ar fi prima iubire singura iubire adevărată