Dragostea prin natura ei trebuie sa evolueze. Presupun ca tu ai evoluat de la un bebelus firav si nestiutor intr-un tanar mai matur. Exact asa e si cu dragostea. Prima data e o atractie fizica determinata intr-o buna masura de biologia umana, dar asta e doar prima etapa. Urmatoarele etape ea trebuie sa creasca, sa se maturizeze, sa treaca dincolo de fizic. Daca aceasta dragoste ramane infantilizata si nedezvoltata inseamna ca a murit in fașă și e normal ca acum sa nu mai simti nimic. Intentia mea nu e sa critic sau sa judec ci sa dau un sfat, fie el un pic mai dur. Dragostea trebuie sa se maturizeze altfel moare dupa cativa ani.
Asta pentru ca a intervenit rutina, ca in orice relatie de lunga durata.
Cand ajungi aici nu schimbi partnera sau partenerul, ci aduci noutati in relatie, ca sa reaprinzi focul pasiunii, sa imbuntataesti viata sexuala, sa simti din nou cum ai fluturi in stomac, cum re-iei ceea ce ai crezut ca ai pierdut.
Asta facem toti, de aceea avem casnici de ani foarte multi si nu ne plictisim de ele, dimpotriva, ne simtim minunat alaturi de omul pe care-l iubim.
PS Vorbesc din experinta proprie dupa trei decenii de casnicie.
Cred ca... cuvantul "normal" nu este cel mai potrivit spus aici. Mai bine zis, asteptat sau... un moment a carui probabilitate sa se intample, era destul de mare.
Nu este nimic in neregula cu tine sau cu altcineva. Ma gandesc ca este vorba despre obisnuinta.
In astfel de momente, un lucru important si util, ar fi sa te gandesti la primele momente langa ea, primele clipe in care v-ati cunoscut, cum era atunci?
Gandeste-te ca la fel ca acum, si cu o alta fata, peste alti 4 ani, tot la fel ar putea sa fie, nu? La fel si la inceput, si la fel si la final. Daca te gandesti ca poate acum ai putea sa cunosti alte fete, da... dar ce "garantie" ai ca nu o sa se repete lucrurile? Totul minunat la inceput, si dupa?
Dar daca tu nu mai simti nimic, nu iti zic sa "repari" ceva, poti oricand sa te desparti de ea, daca asta vrei. Dar poate nu asta vrei, si de asta zic lucrurile urmatoare.
Dar am omis o intrebare importanta, o mai iubesti? Cu adevarat?
Gandeste-te la ce simteai atunci, candva, ce s-a intamplat acum? De ce? Ce simti acum? Obisnuinta sa fie?
Oare ea, tot la fel simte?
Un alt lucru de care nu ar trebui sa te feresti, ar fi comunicarea. Comunicarea este eva incredibil, care nu ar trebui sa lipseasca intre voi, iar daca nu vorbiti si despre acest subiect, inseamna ca nu comunicati cu adevarat, despre ce conteaza.
Sfatul meu, ar fi sa vorbiti. Intr-o zi, cand nu va preseaza nimic, vorbiti deschis, despre orice. Vorbiti despre acest subiect. Spune-i ca nu mai este ca la inceput, ar trebui sa faceti ceva? Ea ce simte? Spune-i ce nu iti place la ea, spune-i ce iti place, spune-i la ce te astepti de la ea, ce sa nu mai faca, ce ai vrea sa faca? Cum ai vrea sa te surprinda odata?
Iar daca reusiti sa treceti peste, si totul o sa fie bine, si o sa vina iar astfel de momente, ar trebui sa vorbiti iar.
Dar printre toate aceste lucruri, exista un lucru, cel mai important de altfel, pentru care TREBUIE sa alegi, daca sa stai sau nu: iubirea. Daca va iubiti, simti ca ea este, si indiferent cum este, o sa faceti ceva impreuna, sa fie bine pentru relatia voastra si pentru voi, simtiti asta si sunteti siguri de asta, simtiti acel ceva inexplicabil, atunci o sa stii daca are rost sa "repari" ceva sau sa dai inapoi
Este viata ta, alegerea ta. Indiferent ce o sa alegi, nu exista o alegere gresita si una corecta, exista doar o alegere si atat. Iar aceasta o sa iti duca viata ta mai departe. Alegerea iti apartine
Dar eu zic sa incerci si partea cu comunicarea
Bafta si multa intelegere va doresc! ^_^
Majoritatea trecem prin asta sa nu mai avem atracția aia ca la început dar cumva tot ramai împreună cu aceea persoana.
Monotonia, asta s-a întâmplat. Aveți aceleași obișnuinte zilnic zilnic zilnic, niciodată ceva nou. Încercați doar sa stați fara sa vorbiți o săptămână întreaga si vei vedea ce vei simți