Este adevarat ca dragostea nu te face decat sa suferi? multe fete/femei chiar si unii baieti sufera din dragoste nu credka exista om care sa sufere macar o data in viata din dragoste.
Si eu am iubit un baiat 1 an de zile si cu ce m-am ales decat cu o inima franta... cu cat este mai lunga relatia cu atat suferi mai mult.
Dragostea asta ce face din om? am ajuns sa o iau razna din acest motiv...

Toti suferim ca suntem barbati sau femeie toti plangem

Buna,dragostea nu te face sa suferi,dragostea e un sentiment minunat,daca e impartasita si implinita,in schimb poate cauza multa suferinta daca nu esti cu persoana iubita.
Dragostea nu te face numai sa suferi,exista si multa fericire atunci cand iubesti si mai bine sa suferi stiind ca ai iubit decat sa nu fi iubit niciodata, daca nu iubesti, nu traiesti.Suferinta e produsa din cauza unei despartiri, dezamagiri, din cauza ca pers iubita nu simte la fel...si eu am suferit enorm din cauza unui baiat si totusi am avut si clipe minunate, nu regret ca am iubit nici ca am suferit.pentru ca toate astea fac parte din cursul firesc al vietii.Acum inca iubesc acest baiat, sunt cu el si sunt fericita ca si el ma iubeste, in schimb mai exista si tristete pe langa...

Asta e, daca nu iti gasesti persoana potrivita! da de cele mai multe, ori suferi decat sa fi fericit!

Toti suferim din dragoste.O data sau de mai multe ori.E ceva firesc.Dar gandeste-te ca totusi tot dragostea te face fericit la un moment dat.Suferinta ca si fericirea este un sentiment pe care-l purtam cu noi in aceasta viata.Doar ca acest sentiment este mai putin placut.Si apropo suferinta are si partile bune.Te poate face mai puternica, poti analiza greselile si poti invata din ce a fost mai putin frumos in viata ta.

De obicei, dupa parerea mea, nu dragostea este cea care ne da batai in perioada adolescentei. De ce? pentru ca noi nu stim ce e aia dragoste. Noi ne atasam de o persoana de fapt. Sau cel putin asta cred eu. daca gresesc, contraziceti-ma .

Dragoste si cate neajunsuri aduce oamenilor. M-am tot gandit ca, daca toata lumea spune asta, e posibil ca, pana la urma, asa sa fie. Apoi am aprofundat subiectul (in mintea mea) si-am ajuns la mai multe concluzii. N-o sa le enumar ca poate nu-s mai multe, ci una singura, dar voi scrie, simplu, despre ceea ce cred eu.
Trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca dragostea nu este miere sau plaja si casutele pe apa din Bora-Bora; ca dragostea nu este cerul instelat, perfect luminat de-o luna perfecta. Dar dragostea e un sentiment trait de om, iar omul nu este perfect. Niciunul. Acei care nu stiau, sa n-o ia de buna, ei sunt perfecti in imperfectiunea lor. Serios! In general dragostea nu te face sa suferi, este un sentiment minunat de care te bucuri pana in varful unghiilor. Ceea ce te poate face sa suferi destul de serios este instinctul de proprietate care-ti este lovit sau macar atins atunci cand partenerul pleaca din relatie sau iti spune ca s-a terminat din motive stiute de el si banuite de tine.
Nu stiu cine a zis ca nu exista ratiune pentru a iubi, ca iubesti doar pentru ca iubesti. Si nu trebuie sa despici firul in patru nici atunci cand suferi din iubire. Ca lamentarea nu-ti va atenua socul pierderii dragostei sau a persoanei iubite. Si niciodata nu trebuie sa implori pentru ca asta nu mai este dragoste, ci slugarnicie.
Ideal ar fi ca dragostea sa fie frumoasa, lina, fara suisuri si coborasuri, sa fie un ceremonial deosebit, sa fie ceva transcedental, dar, cum stim, proape nimic nu are de-a face cu idealul. Ca sa mentii dragostea, sa te bucuri cat mai mult de ea, consider ca trebuie sa mergi mai departe si sa descoperi noi transformari ale ei, sa cauti noi carari si noi jocuri pentru ca altfel intervine rutina, plictiseala fata de cel de langa tine si vei incerca sa-l indepartezi, cand, probabil, singurul vinovat esti tu.
Privim lucrurile mereu subiectiv si spunem ca n-am avut niciodata nicio vina, ca dragostea s-a destramat dintr-o singura parte, dar trebuie sa ne gandim ca acolo, in acea relatie nu a fost unul singur.

FUNDA?

Uita.l pe baiat.