Este o dragoste imposibila?! Ne cunoastem de cateva luni, am devenit cei mai buni prieteni, desi am simtit din prima o atractie care ne sufoca.
Am evitat-o, am negat-o, am incercat sa ne prefacem ca nu se intampla nimic, am incercat sa rup legatura cu el, dar din pacate sau fericire mediul ne tine legati vrem nu vrem.

Am cazut la un moment dat amandoi in ceea ce nu vroiam nici unul desi ne doream f mult. Ne-am pierdut unul in bratele celuilalt si desi a avut ocazia nu a mers foarte departe si il apreciez enorm pentru asta. Pt ca era posibil sa fi regretat ( eu. )

Am reusit sa rup legatura cu el o perioada scurta, dar el continua sa ma caute. Si cum poti uita o persoana care nu vrea sa te lase s-o uiti?!


Nu e ceea ce am auzit la altii, nu e vorba de sex, nici de avantaje de pe urma asta, nu e distractie si atat, e altceva.
Si singurul lui pacat este ca a jurat credinta alteia in urma cu 6 ani si singurul meu pacat este ca am fost omul care s-a bagat in ceea ce se spune " si omul sa nu desparta..."


Singurul nostru regret este ca ne-am cunoscut prea tarziu si singura intrebare este daca va fi vreodata al meu fara ca lucrul asta sa ma faca sa ma simt vinovata.


Si sunt sigura ca el e persoana potrivita pentru mine si daca maine m-ar intreba cineva ce cred despre sufletul meu pereche, i-as spune ca l-am cunoscut si pierdut deja.

Este foarte greu sa dai un raspuns, poate ca timpul a incurcat odata relatia voastra, poate ca timpul o va descurca-o!

El trebuie sa ia singur cele mai bune metode de rezolvare a situatiei! Nu ai de ce sa fii vinovata atat vreme cat tu nu fortezi nimic. Oricum o decizie trebuie sa ia, ducand o viata dubla ii face pe toti sa sufere(inclusiv copilul).Dar acea decizie sa vina din partea lui, sa-si asume totul astfel incat suferinta sa fie minima.

Nu te-ai gandit ca poate totusi e o atractie foarte mare si nimic mai mult? Asta vine brusc si dispare la fel de brusc. Daca e iubire, atunci sa divorteze si sa fie cu tine pentru ca atunci cand iubesti o persoana e imposibil seara de seara sa te bagi in pat langa alta.
Nu exista dragoste imposibila ci orgolii mari si oameni incapatanati. Daca va iubiti NIMENI si NIMIC nu trebuie sa va stea in cale.
Cat despre sotie... orice act se poate desface, nimic nu e vesnic.

Nu stiu daca ai inteles ideea...
Juramintele i le-a facut sotiei lui cand s-a casatorit. Adica e ...luat!

Da, vrea sa desfaca actul, dar mai exista si un copil mic la mijloc cu al carui destin nu vrem nici eu nici el sa ne jucam. Din cauza copilului incearca sa caute o modalitate buna de a renunta. Dar ma intreb : Eu o sa fiu responsabila de tot? Eu o sa fiu aia care a luat un tata de langa copilul lui?

Sunt ferma convinsa ca intre noi nu e doar atractie si nu e ceva de moment. Asta pentru ca eu nu ma atasez prea usor de cineva si nu sunt foarte stabila in sentimente. Fiind si foarte pretentioasa renunt usor la oameni. Iar la el nu pot pentru ca e perfect pentru mine. Ne intelegem din priviri, ne spunem tot, ne dorim acelasi lucru in viata. E foarte ciudat sa simti asta si sa stii ca nu-l poti avea...

Va multumesc f mult pentru sfaturi. Nu ma asteptam sa ma inteleaga cineva. Sunt placut surprinsa ca nu am fost acuzata si lovita cu rosii.
In momentul asta mi-as dori sa dau altcuiva toata apasarea si neputinta pe care o simt fiind intr-o situatie asa...

Sincer nu este imposibil, timpul trece si totul se uita. Trebuie sa fii mai tare sa vezi ca n-o sa mai tragi atentia la juramintul ala. Nu uita ca,, In dragoste si in razboi totul e permis,, Succes