Eu și iubitul meu suntem împreună de 4 ani, acum de Crăciun m-a cerut în căsătorie, așteptam de mult asta și în sfârșit s-a întâmplat! Noi am vrea să facem nuntă cât mai repede că ne dorim un copilaș foarte mult, doar că în timp așa scurt nu prea avem posibilitate și ne-am hotărât să facem nuntă în 2020. Țin să precizez că eu am 25 de ani, iar el 30. V-am povestit în mare parte să știți oarecum povestea, acum să vă spun pentru ce am nevoie de sfaturile voastre. Aseară am făcut revelionul la restaurant, ne-am amețit un pic și când am ajuns acasă ne-am lăsat duși de val și am făcut sex neprotejat. Zic duși de val că a fost dorul prea mare, el a fost aproape 2 luni plecat din țară și când s-a întors eram la menstruație deci n-am făcut nimic. În timpul actului sexual am hotărât împreună să ejaculeze în mine. Azi când ne-am trezit am vorbit despre asta, sincer nici nu știu ce am simțit, eram și fericită că poate vom avea un copilaș împreună, în același timp mi-a fost și frică, teamă, am trecut prin mai multe stări, iar iubitul meu la fel, mi-a spus că își dorește un copil și l-am văzut, și l-am simțit entuziasmat dar mi-a spus și că îi este frică. Ne-am gândit pe de o parte să iau pastila de a doua zi, dar stau și mă gândesc că dacă vrem să ne căsătorim de ce să fac asta... eu întotdeauna îmi doream să fac nuntă, să fiu mireasă și abia apoi să fac un copilaș. El nu își dorește nuntă, s-ar mulțumi doar cu cununia civilă, însă a spus că vrea să îmi îndeplinească visul de a mă vedea mireasă. Îi un pic mai dificil la noi că el stă cu bunica lui, iar eu stau cu părinții mei, însă el mai mult doarme la mine decât acasă la el. Nu avem locuința noastră, a spus că dacă vom avea acum un copilaș ce facem, unde stăm, i-am răspuns că vom sta la părinții mei acasă, probabil la fel se va întâmpla și când vom face nuntă chiar dacă nu am rămas însărcinată, ei ne vor ajuta foarte mult, ei sunt lângă noi și ne sprijină, bunica lui îi cam egoistă, nu vrea să îi "fure" careva nepotul și din cauza aceasta nu ne sprijină în niciun fel, nici măcar cu o vorbă, îi aiurea situația cu ea dar noi mergem înainte. Știu că nu îi ok să locuim cu părinții dar dacă altă posibilitate nu vom avea, nu avem ce să facem până când se va schimba ceva. Sunt normale stările astea ale noastre? Stau și mă gândesc cum vorbeam de copii și acum dacă am rămas însărcinată și suntem în fața faptului împlinit ne este teamă.
Dacă sunteți de acord cu copilul nu aveți de ce vă teme! Problema este cu locuința, într-adevăr. Căci, teamă ar fi că nu vă puteți crește copilul cum doriți. Dacă aveți servici, veți lua concediu maternal, veți avea o sumă de bani pentru 2-3 constantă, dar alte probleme nu ar fi!
E normal să vă temeți, căci sunteți conștienți că viața liniștită se va încheia. Chiar fără copil, căsnicia implică responsabilitatea ambilor parteneri în viață! Nu mai există, vorbim, vedem. Există, noi, împreună facem, hotărâm.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca amandoi va doriti, un copil o sa va intreaca greutatile expuse mai sus. Important e sa-l iubiti. 
Răspunde
Normal ca e normal ca sa ma exprim asa. E o etapa importanta din viata un copil. Important e ca il doriti amandoi, o sa va descurcati cum fac si restul de miliarde de oameni care au copii.
Mergeti la casa casatoriilor si faceti casatoria civila.
Tot ce aveti nevoie, este 1 pereche de prieteni, care sa va fie martori!
Nunta o puteti face si peste cativa ani, cand vreti voi.
Sa fie intr-un ceas bun! Sa ai parte de o sarcina usoara, sa nasti un copil(fata/baiat) sanatos si sa va bucurati de venirea lui pe lume asa cum s-au bucurat si parintii vostri de venirea voastra pe lume.
Sunt normale temerile, sincera sa fiu poate era mai bine sa așteptați sa va căsătoriți mai întâi, e mai frumos dacă tot faci nunta sa nu ai și copil deja, dar acum o sa vezi ce se întâmplă pe parcurs, va descurcați voi. Cat despre partea financiara, dacă părinții va ajuta, în funcție de salariul vostru, poate și cu ce rămâne de la nunta voastră poate reușiți sa strângeți sa plătiți avansul și va luați prima casa în rate
Sunteti cam dubiosi odata ce amandoi aveti o varsta si nu aveti niciunul o locuinta a lui. Adica eu la 25 de ani nu m-as vedea in niciun caz stand cu mama in casa. Pentru oameni care nu au unde sta s-au inventat chiriile. Acuma depinde unde locuiti. De exemplu eu stau in Galati intr-un apartament cu doua camere cu de toate cu 1100 lei. Daca munciti amandoi ceea ce e si cazul nu mi se pare mult.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
