Nu stiu exact cum sa explic. E un sentiment de implinire, de liniste sufleteasca, de bucurie atunci cand il vezi, cand e langa tine. Toate astea sunt generate de faptul ca el rezoneaza cumva cu tine, cu sufletul tau cu ceea ce-ti doresti, te incanta faptul ca exista un fel de lagatura psihica reciproca, ca il simti aproape si stii ca si el te iubeste... E greu de definit si de descris. Si nu sunt chiar poeta.
Un sentiment de bucurie, fericire speranta ca viata ti se schimba si exista cineva pe lumea asta care o sa iti ofere iubire, dragoste afectiune si cu care o sa poti forma ce e lasat adica o familie si copii.
Nu am de ce sa fiu ipocrita si sa zic te iubesti maxim pana la adanci batranete e clar ca mai trece dar atata timp cat va respectati, comunicati si incercati sa reanoiti cumva fiecare moment, sunteti atenti si nu lasati monotonia sa intervina poate dura 3 ani iubirea aia intensa poate si mai bine ca pe urma este obisnuinta, siguranta si nu te mai manifesti ca un proaspat indragostit.
Pentru femei iubirea e urmatoarea:
Are un inceput placut dar dupa 9 luni urmeaza un chin groaznic si de cand apare iubirea dureaza in jur de cativa ani 4-6 ani atat timp cat e foarte dragut(ã)
Nu poti generaliza, fiecare femeie simte diferit iubirea
La capitolul asta nu cred ca exista vreo diferenta intre fete si baieti. Iubirea e universala si presupun ca se manifesta la fel la toata lumea. Cat dureaza? Pai naiba stie. Nu e un lucru generat de vointa noastra si nu tine de vointa noastra. Atata timp cat simti acest lucru pentru partenerul tau e ok. Cand dispare... pe cine poti sa dai vina? Cat de aiurea e sa dai vina pe el ca nu te mai iubeste sau sa te invinuiesti pe tine ca nu-l mai iubesti cand asta NU TINE de vointa niciunuia. Nu e ceva care sa poti controla! Si ce-ai sa faci? Care sunt variantele? Continui o relatie oricum, ceea ce ar fi un mare rahat, doar ca sa nu te simti vinovat/a? Te desparti cu riscul de a ti se reprosa o mie de lucruri de parca tu ai vrut sa se intample asa? Oricum o dai iese prost.
Tu poti sa-l/s-o iubesti in continuare si el/ea sa nu te mai iubeasca. Situatia cea mai nasoala. Ce primeaza? Sentimentele lui/ei sau ale tale? Vei face ce e bine pentru tine sau ce e bine pentru el/ea? Foarte complicat cand esti in situatie.
Dar zi-mi ce simti cand iubesti?
Te inteleg, ai suferit vreodata din iubire?
Da, am fost parasita cand eu inca il mai iubeam, dupa o relatie de mai bine de un an. Nu mi-a dat nici o explicatie. A plecat pur si simplu. A fost dureros, dar am incercat sa inteleg. Am considerat pana la capat ca a fost vina mea. Asa consider si acum. Daca n-am fost in stare sa-i ofer tot ceea ce-si dorea sau daca isi dorea mai mult decat puteam eu sa-i ofer, asta e. Astea nu sunt chestii pe care poti sa le repari. Nu merge cu jumatati de masura, nu merge cu compromisuri, pentru ca se transforma in bombe care oricum iti vor exploda odata si odata in fata. Nu merge cu "ii mai acord o sansa poate se va schimba". Astea-s bull5hit-uri. Nu se schimba nimic niciodata. Sau se schimba pentru o saptamana si apoi te intorci in rahat. Cand nu mai merge asta e. Fiecare isi vede de drumul lui, iti raman amintirile frumoase, le ingropi pe cele naspa, dar cel putin ai drumul liber in fata. Si posibilitatea sa mai gresesti de o suta de ori, pana iesi la pensie.
Trist pentru tine, chiar a fost un nesimtit mare
Nu stiu exact cum sa explic. E un sentiment de implinire, de liniste sufleteasca, de bucurie atunci cand il vezi, cand e langa tine. Toate astea sunt generate de faptul ca el rezoneaza cumva cu tine, cu sufletul tau cu ceea ce-ti doresti, te incanta faptul ca exista un fel de lagatura psihica reciproca, ca il simti aproape si stii ca si el te iubeste... E greu de definit si de descris. Si nu sunt chiar poeta.
Dacă ne înțelegem bine il iubesc din ce in ce mai mult, dar dacă ne certăm incep să mă plictisesc
Te cred, cu cearta nu merge andra
OanaG întreabă:
anonim_4396 întreabă:
00Andreea008 întreabă: