EPITÉT, epitete, s. n. Determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective. ** Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. - Din fr. épithète, lat. epitheton
O figura de stil, o insusire deosebita a unui obiect: ex: groapa adanca nu este dar "privire adanca" este un epitet
Nui dati baiatului explicatii de dictionar el este cls a 5-a sau a 6-a, ii trebuie cum le-o da si profesoara.
Epitetul este figura de stil care determina un verb sau un substantiv si care exprima o insusire speciala.Profesoara mea asa mi la dat.
Meriti funda pacat ca nu eu am pus intrebarea )
Un epitet se formeaza atunci cand ai un substantiv langa un adjectiv (ex:Nasuri carne si hazlii "Iarna de Nicolae Labiş") Nasuri=substantiv; carne, hazlii=adjective