[Funda]cum a fost prima voastra >iubire:?

Buna Corina! Pai eu aveam zece ani. Aveam un sentiment foarte ciudat si, pentru ca eram foarte micuta nu stiam ca e dragostea. A fost totul frumos pana cand baiatul de care ma indragostisem prima oara nu m-a tradat, pacalit, inselat. Am simtit ca mor cand am aflat ca e cu o alta fata ( in timp ce era cu mine ). Era un sentiment ingrozitor, dar cum se spune PRIMA dragoste nu se uita niciodata. Pai, la mine nu e chiar la fel. Nu ma-i simt nimic fata de el decat ura si indiferenta. Eu mi-am scris povestea... adica Prima iubire :-)... Daca o vrei lasa ID-ul prin mesaj :-)

Prima mea iubire a fost cea mai speciala cea mai magica cea care m-a ajuat sa imi dau seama ca exista pe lume si lucruri frumoase cum ar fi iubirea dintre doua persoane care creaza ceva magic ceva de nexplicat un sentiment frumos(cel mai frumos)care te face sa fi fericit chiar si daca esti bogat chiar si daca esti sarac iubirea te face sa uiti de tot si de te daruiesti persoanei iubite.

A iubi este cel mai frumos sentiment, eu sunt indragostit ghiulea de o fata de la mine din clasa de vreo 3 luni, insa singurele parti proaste sunt:1.nu stiu daca ea ma place sau nu; 2.am inceput sa iau note mici caci nu mi-o pot scoate din gand...

Prima mea iubire a fost cu totul de neuitat...Am trait senzatii nemaipomenite, emotii calduroase si sentimente unice.De fiecare data cand o vedeam, parca eram pus intr-un cuptor la 1000 de grade,toate organele din mine parca isi schimbau locul, mintea se concetra numai la ea, inima dadea un concert batand la tobe iar limba mi se invartea in gura ca si un vartej tropical.Prima iubire m-a facut sa visez numai la ea,sa stau numai cu gandul la ea si sa o pun pe ea pe primul plan. Faceam totul pentru ea,acceptam orice si pur si simplu ma rataceam in propria gandire,ma facea sa uit de toate si de toti.Cel mai important e ca prima iubire, orice ar fi, nu o voi uita niciodata...

Prima iubire...simteam ca zbor si nu vroiam nimic mai mult decat sa fiu cu el,nimic nu mai conta pentru mine,nici mancare,nici parinti,nici regulile pe care trebuia sa le incalc. Vroiam mereu sa fiu cu el, sa ii simt atingerea, sarutul sau pur si simplu sa ii aud vocea.Ma facea mereu sa rad si oricat de suparata as fi fost cand ma intalneam cu el parca intram intr-o lume de vis in care nimic nu mai conta.Nu a fost o relatie numai cu parti bune,am suferit foarte mult din cauza greselilor pe care le-am facut amandoi,probabil si din cauza faptului ca eram putin imaturi,insa treceam mereu peste toate si credeam in relatia noastra, eram sigura ca nimic si nimeni nu ne poate desparti. Oricat de mult m-a iubit, dupa 2 ani in care am fost impreuna,mi-am dat seama ca de fapt in tot acest timp nu a avut deloc incredere in mine,iar unui "prieten " comun i-a fost destul de usor sa ne desparta doar cu o simpla minciuna. Oricum acum pot spune ca nu il mai iubesc deloc,insa din cand in cand ma mai gandesc la el,din cand in cand mai vars o lacrima cand ma gandesc la tot ce a fost intre noi,atat de magic, atat de frumos si totusi cu un final atat de dureros, insa in fond si la urma urmei prima iubire a fost experienta de viata care m-a maturizat si nu am regretat nici macar o clipa ca am fost impreuna cu el

O pierdere de timp si energie.

Prima iubireee...inca nu am trecut de aceea durere si totusi au trecut 4 ani(aveam 13 ani cand m-am indragostit) cred ca din prima iubire inveti cele mai multe lucruri si cred ca gandindu-ma mai bine am ajuns la concluzia ca e mai bine sa nu pui suflet intr-o relatie pana nu esti convins ca merita:primul an a fost foarte frumosss dupa am devenit locul 2 cand avea timp ne intalneam cand nu, nu! mdaa si cu toate astea o sa imi amintesc mereu prima iubire, primul sarut, primul rasarit care ne-a prins imbratisati, e ceva cu totul special la fel ca un trandafir nu te saturi sa il privesti si cand esti pe care sa-l atingi...pe impungi! totusi e frumos!

Atunci frumos acum il urasc l-am prins cu prietena cea mai buna in pat