Gelozia e o boala care se poate trata? Cum descrieti voi gelozia?

Nu se trateaza!

Ca o slabiciune. Fara incredere in propria persoana nu poti sa te vindeci.

Nu e o boală. Oricine se poate vindeca dacă înţelege cu se manifestă. Când eşti gelos doar pierzi, a iubii nu înseamnă să ţii forţat persoana de lângă tine înseamnă să-i dai ocazia de a alege.

A fi gelos înseamnă a fi posesiv, frica de aţi pierde partenerul şi devii şi paranoic.
Ţi-aş putea scrie mult mai multe dar acum m-am trezit :d şi sunt cam adormit.

O zi frumoasă îţi doresc.

Da se poate trata atunci cand ai încredere in tine si in partenerul tau.

Gelozia e atunci cand dragostea devina oarba cand incep certurile.Eu o consider o posesiune obsesiva a partenerului gelos care nu accepta interactionarea iubitului/iubitei cu o alta persoana.Nu are tratare e o slabiciune pe care unii nu stiu sa o controleze!

Nu exista asa ceva, cum nu e nici "boala vitezei". Exista doar "boala prostiei", in ambele cazuri.

Nu se tratează! Si daca ar fi s-o descriu as zice care o parte buna si una rea, partea buna este ca gelozia inseamna teama de ati pierde partenerul dar partea rea este ca nu ai încredere in partener

SE pot atenua efectele, dar NU VA DISPAREA NICIODATA. Iata de ce>

Dacă mai tarziu, intr-o familie, la inceput, iubirea şi respectul se acordă din oficiu (în virtutea iubirii şi a lunii de miere), mai târziu, treptat, respectul se va baza pe o anumită exigenţă cu privire la celălalt: dacă te mai iubeşte, dacă îţi este fidel, daca iubirea mai este ca la început, dacă ai intrat sau nu într-o "concurenţă" in inima lui cu altă persoană, din prezent sau din trecut (cu amintirilor "profunde" şi "trofeele" trecutului); Acest lucru va duce la afectări profunde ale psihicului soţului care se simte înşelat.

Fără să vrea, fără să-şi dorească, exigenţa prin care îţi verifici şi îţi întreţii iubirea va "scormoni" şi va deschide şi lacătele trecutului.

La urma urmei, aceste „antecedente", inevitabil vor reprezenta pentru totdeauna „un refugiu" al soţiei, la care va soţul nu va avea acces. Un „refugiu" cu atât mai „preţios" odată cu trecerea timpului (şi cu „ramolirea" soţului), la fel ca şi vinul vechi! Şi cu siguranţă acest „refugiu" inevitabil (direct proporţional cu problemele şi monotonia din familie) nu-l poate lăsa indiferent pe soţ!

Un punct de vedere in afara problemei daca imi permiti. Prin sexualitate, partea mai vulnerabilă (întotdeauna femeia) trece printr-o abandonare, oferire trup şi suflet faţă de celălalt, lucru care va lăsa o puternică influenţă, dedusă, mai mult sau mai puţin, pe care viitorul soţ o va resimţi întotdeauna ca fiind "străină" şi în concurenţă cu el. Chiar dacă "persoana concurentă" nu va mai fi, el nu va putea şti niciodată cu adevărat ce prioritate a avut şi mai are acea persoană în sufletul,, celei dragi".

Spre deosebire de alte experienţe devenite amintiri, acestea nu se uită niciodată, şi în mod aparent paradoxal dar logic, devenind cu atât mai frustrante (substrat pentru gelozie) odată cu trecerea timpului, rămânând întipărite în sufletul respectivului soţ ca şi cum într-o cameră, posterele ar deveni permanente;

Partea mai afectată este întotdeauna partea care este mai vulnerabilă fizic şi psihic - femeia - iar ea, va deveni peste puţin timp soţia cuiva (soţie şi după luna de miere.);

Nu in mod intamplator doar 7% dintre familii ajung sa se declare implinite! Dar restul? Au ramas cu placerea desfraului, disparuta de mult cu pretul distrugerii familiei.

Gelozia..nu știu.nu e o boală..sau poate e?! nu are leac
e o iubire exagerată, tampită chiar.da. tâmpă/ea se manifestă prin uși trântite și ințepături față de persoana iubită. până unul cedează nervos cazul meu.da...n-ai cum să nu fii gelos când iubești.firar mama ei de gelozie!