Hei, am și eu o întrebare. Să mai lupt pentru această relație sau să renunț? Suntem de un an împreună, dar simt că nu mai pot, mereu eu sunt cea vinovată. Astăzi de exemplu trebuia să ne vedem și a zis că merge până la baie și vine după mine (credeam că îmi trimite mesaj că a plecat), ideea e că mă sună și îmi zice că am 2 minute să cobor altfel pleacă. Am zis să aștepte 5 minute și nu a vrut și acum tot pe mine mă vede vinovată. Îmi mai și spune că poate așa mă învăț minte... Mereu îmi face așa și eu îl iert și îmi zice că nu e el când se enervează (ideea este că urmează să ne mutăm împreună, dar nu știu ce sa fac), s-a schimbat mult, mereu el le știe pe toate, ma simt inferioara lui din cauza atitudinii

In primul rand ar trebui sa stai in casa, nu sa iesi pe vreme de pandemie( asta daca locuiesti intr-o tara cu regulile acestea).
In al doilea rand eu cred ca-ti si place sa te chinuie din moment ce accepti asta.Ce iubire e asta? Tu ai idee ce inseamna sa te simti femeie langa un barbat? Cunosti definitiile prin care un barbat trebuie sa se comporte cu o femeie si invers?
Eu sincer nu inteleg de ce-ti bati capul cu asa ceva. Iti e frica de singuratate?
Daca da, pacat de viata ta pentru ca barbati sunt "cacalau maria ta" vorba aia.
Ai internet, pune mana si cauta, citeste, despre relatii, despre barbati si femei, despre cum trebuie tratata o femeie si ce ar trebui si tu la randul tau sa oferi.
Nu mai stati in relatii toxice, ani si nervi pierduti pentru ce? Pentru unul care oricum te lasa mai devreme sau mai tarziu.
Iubirea e ceva minunat, care nu se cere, care nu are conditii, care vine de la sine.
Ce preferi? Sa stai sa plangi 2 luni ca te doare sufletul ca-l iubesti, dar pentru ca te alegi pe tine si fericirea ta il parasesti sau preferi sa stai in continuare cu el, sa te tortureze pshihic si sa ai traume si mai mari dupa aceea? E doar un an, mare branza, eu si dupa 5 ani la fel ca tine am avut dubii daca sa-l las sau nu, exact aceeasi mentalitate ca poate se schimba, ca revine la ce a fost. Si ce crezi? Dupa 3 luni in care ne-am certat tot eu l-am pus la masa si i-am zis ca nu mai pot si ca s-a terminat, ca nu ma simt apreciata, iubita in niciun caz( ba chiar ajunsesem sa inregistrez convorbire la telefon pentru ca ma facea mincinoasa sau nu recunostea) si aia e, chiar daca au fost 5 ani mie nu-mi pasa, a fost frumos cat a fost, a fost o experienta, dar n-am de gand sa trag de el sa se comporte ca la inceput.
El chiar a plans 4 zile la rand( doar ce ne mutasem de 9 zile impreuna), dar eu m-am tinut tare, mi-am cautat chirie si desi muream pe interior si nu intelegeam de ce plange acum in ceasul al 12-lea, apoi am inteles ce si cum. Eu avea remuscari, se indragostise de alta la birou( nu zic ca-i cazul si la tine), insa poate intelegi ceva din povestea asta si te pui pe primul loc.
Asa cum ei gasesc o femeie sa ne insele, asa si noi putem gasi un nou iubit, nimic nu-i permanent pe lumea asta.
Tine minte un lucru : nu incerca sa schimbi un om doar pentru ca-l iubesti, caci daca te iubea in egala masura se schimba singur numai din teama de a nu te pierde.
Succes.

Dai jet dă-l dracu de increzut

Ai vorbit vreodată cu el pe chestile astea? din experiență zic, pune-te și scrie-i toate nemulțumirile astea în mesaj, clar cu toate detaliile și simțămintele tale. dacă tratează cu indiferență ce zici și nu bagă în seamă, dă-i jet.