|
MINIONS008
a întrebat:
Hei salut TPU! Offf nici nu stiu cum sa incep. Pai... ce sa fac ca imi vine sa rup tot ce imi iese in fata din cauza "parintilor" mei, adica eu nu ii consider. Deci: eu nu am prieteni si am avui unu cand eram in a7-a dar dupa un moment cand o colega se despartise de prietenul ei incepuse sa vorbeasca cu mine, dar nu sa fim un cuplu, asa ca prieteni, iar fostul... era gelos si cand am plecat de la scoala a venit sa ma bata si el a dat prima lovitura si eu crezand ca "prietenul" meu ma va ajuta, am stat si nu m-am ferit. Dupa am inceput sa ii dau eu si toti s-au bagat : "Lasa-l " "Stop opreste-te" si de astea si ma trageau sa ma opreasca. Asa ca acum nu mai am prieteni. Iar in seara asta "tata" de fapt de mult nu de azi a inceput sa imi dea ordine si sa se comporte cu mine de parca as fi...dar azi m-am saturat! Ce sa fac? Nu mai suport! De fumat, am fumat si acum vreau sa imi iau tigara electronica. Si am avut o iubita si cand eram cu ea si vb nu imi mai pasa de ce ziceau eu dar acum nu mai am si am suferit ff mult cand m-am despartit de ea dar... Oricum ce a fac ca mie imi e frica ca sa nu fac ceva rau, sa ma droghez, ca eu nu sunt asa. Trebuie sa vb cu cineva dar nu am prieteni...
CE SA FACCC, VA ROGG, DAU FUNDA?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
|
Kanajambe69
a răspuns:
Cred ca iei lucrurile intr-o perspectiva prea grava.
Cand suntem adolescenti, avem doza aia de teribilism in noi si ni se pare ca parintii nu ne vor binele, ca toti sunt impotriva noastra etc.
Cand se intampla ceva ce nu iti place, incearca sa vezi lucrurile si din perspectiva celuilalt.
Întrebări similare
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
