Hei stie cineva limbajul trupului?

Gesturile şi atitudinea trădează ceea ce se ascunde în spatele cuvintelor unei persoane. De aceea, dacă ştii să interpretezi limbajul corpului, îţi poţi da seama atunci când interlocutorul te minte, poţi afla ce intenţii are şi care îi este starea de spirit.

Până la 93 la sută din mesajul pe care îl comunici este transmis prin elemente nonverbale. Iar aici sunt incluse şi tonul vocii, mişcarea ochilor, postura, gesturile, expresia feţei şi altele.

Aceste indicii sunt şi mai evidente în situaţiile emoţionale, ele depăşind barierele comunicării verbale şi netezindu-ţi practic calea către gândurile celui din faţa ta. Ai grijă ca atunci când încerci să descifrezi limbajul trupului să nu arăţi interlocutorului că faci acest lucru, deoarece îşi poate controla gesturile.

Ochii arată gradul de interes

Ochii îţi pot transmite o mulţime de informaţii despre persoana din faţa ta. Astfel, dacă aceasta are pupilele dilatate înseamnă că este interesată de subiect sau de tine. Un alt semn este direcţia privirii.

Atunci când interlocutorul priveşte mult într-o parte, minte, este nervos sau distras. Iar dacă priveşte în jos, probabil că este timid. Pe de altă parte, contactul vizual mai lung de cinci minute este un indiciu al atracţiei fizice, însă o privire fixă, însoţită de imobilitatea feţei denotă un dezacord referitor la ceea ce i se transmite.

Mâinile: deschidere sau reţinere

Atunci când persoana cu care stai de vorbă îşi ţine braţele deschise înseamnă că se simte confortabil, că este relaxată. De asemenea, dacă aceasta îşi odihneşte mâna în spatele gâtului sau al capului, este deschisă către ceea ce se discută. Mâna poziţionată pe şolduri denotă aşteptare sau nerăbdare, însă braţele în şolduri sunt şi un semn de agresivitate, de atac.

Dacă interlocutorul îşi ţine mâinile încrucişate, sugerează o atitudine închisă, neîncrezătoare sau defensivă. Pe de altă parte, dacă îşi ascunde mâinile în buzunare sau altundeva poate fi un semn că nu spune tot adevărul sau că minte. Acelaşi lucru se poate deduce şi dacă persoana respectivă îşi duce mâna în dreptul feţei sau ochilor.

Poziţia capului indică simpatie sau timiditate

Capul uşor dat pe spate poate fi un semn de simpatie. Dacă interlocutorul zâmbeşte în timp ce-şi dă capul pe spate, această atitudine poate fi interpretată ca un flirt. Pe de altă parte, dacă îşi ţine capul plecat poate ascunde ceva, iar dacă face acest lucru atunci când i se face un compliment ar putea fi vorba de timiditate. Dacă gestul vine după o explicaţie înseamnă că acesta nu este sigur că ceea ce a spus este corect.

Te imită? Un semn că te place!

Dacă atunci când vorbeşti cu cineva, acesta îţi imită poziţia corpului înseamnă că se simte confortabil. Probabil că persoana respectivă este interesată de tine şi de ceea ce spui şi încearcă să stabilească o relaţie între voi doi.

Ce gesturi trădează nervozitate

-Atunci când o persoană îşi dă părul pe spate cu mâna înseamnă fie că te place, fie că se gândeşte la ceva ce vine în conflict cu ceea ce spui tu. Dacă îşi ridică sprâncenele atunci când face acest gest, poţi fi destul de sigur că nu este de acord cu tine.

-Dacă interlocutorul poartă ochelari şi îi tot împinge în sus şi în jos, este un semn de dezacord. În cazul în care te priveşte peste ochelari sau îi scoate indică faptul că nu poţi ascunde nimic de privirea lui şi că este gata de înfruntare.

-Dacă se încruntă şi îşi îngustează ochii ilustrează încercarea de a înţelege ce i se spune, fiind însă sceptic în legătură cu ce i se transmite.

Mişcarea picioarelor denotă teamă

Persoanele cu încredere în ele însele stau cu picioarele drepte şi depărtate, într-un context tensionat, poziţia putând semnifica şi agresivitate. Dacă interlocutorul bate din picior sau îşi mută greutatea de pe un picior pe altul înseamnă că este nerăbdător, speriat sau intimidat. Iar atunci când stă jos şi îşi ţine picioarele încrucişate este un semn că este relaxat.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Ţinem cont de limbajul nonverbal mult mai mult decât ne dăm seama. Fiecare act de comunicare implică limbajul nonverbal, de multe ori cuvintele fiind inutile. Atunci când cuvintele sunt în contradicţie cu limbajul nonverbal, avem tendinţa de a da mai multă credibilitate acestuia decât vorbelor (dacă un prieten ne priveşte trist şi ne spune că este bucuros, vom fi mai degrabă convinşi că e trist decât invers).

Este adevărat că nu conştientizăm toată gama de limbaj nonverbal, iar cu cât suntem mai rafinaţi în interpretare, cu atât suntem mai pregătiţi pentru un act de comunicare. Pentru aceasta avem nevoie de noţiunile de bază, dar mai ales de multă atenţie, de disponibilitatea de a-l observa pe celălalt şi de a vrea să înţelegem ce spune el şi modul în care comunică.
Funda?