Am 16 ani aproape 17 si nu am avut niciun prieten. Eu nu iau asta ca pe ceva rau insa problema e ca eu sunt cea care s-a ferit mereu de o relatie pentru ca sunt foarte sensibila. Si cred ca as suferi foarte mult in cazul unei despartiri. In prezent imi place mult de un baiat cu care vorbesc dar nu am curajul sa-i spun nimic pentru ca imi este foarte frica de ce va urma si las lucrurile sa fie ca intotdeauna. Dar intr-un fel nu mai suport, as vrea sa-i spun tot ce simt dar nu pot. Ma gandesc intruna ca daca el m-ar fi placut, ar fi facut ceva in privinta asta, ar fi venit la mine la scoala sa ma vada sau orice altceva. In scurt timp e ziua lui si deja ma gandesc la ceea ce o sa ii spun: ca este minunat si sa nu se schimbe niciodata. Vreau sa ii spun totul dar nu-i pot scrie asta si nici sa-i dau intalnire. Nu mai suport ca sunt asa si incerc sa ascund cat mai mult asta. Ce sa fac? Orice sfat mi-ar fi de folos.

Da-i un semn, ceva. Exista si baieti timizi, crede-ma. De exemplu mie mi-e usor sa vorbesc cu fetele, dar cu acelea care au acel "ceva special" nu vorbesc mai deloc, nu dau niciun "semn de viata" pana nu-s 200% sigur ca e ceva special. Daca imi seamana la partea asta, ar trebui sa-i dai un impuls. Mult succes!

Arata-i interesul tau prin mijloace non-verbale (zambete, priviri, etc). Apoi poti sa propui sau sa te alaturi unor activitati de grup (excursii, iesiri in natura, petreceri, etc) in care sa il inviti si pe el. Pentru mai multa orientare in ce priveste emotiile tale, te poti adresa unui psiholog.

In primul rand, ca baiat uneori poate fi un pic frustrant sa pornesti o conversatie cu o persoana cu care nu prea vorbesti. Eu zic sa incerci TU sa vorbesti (desi el trebuie sa fac primul pas, stiu, dar asta e ), fii foarte vesela, gandeste-te ca vorbesti cu un prieten apropiat si incearca un compliment(stiu ca suna stupid, dar ii va da foarte multa incredere si se va crede stapan pe situatie ). Sper ca te-am ajutat.