Am 19 ani si recent am terminat liceul. Vreau sa fac un curs de manichiura si sa imi castig singura existenta. Dar nu e asa usor sa pornesti! Am niste parinti mult prea stricti si exigenti, nu am voie sa fac nimic, nu am voie sa merg nicaieri sa ies intr-un club sau sa merg undeva cu prietenii. Am un iubit de 1 an si niciodata nu am fost la el acasa din cauza ca nu imi dau voie. Am incercat de multe ori sa le explic ca tine la mine si ca face atatea sacrificii pentru mine ( el sta in alt oras sunt 80 de km si vine aproape saptamanal sa ma vada, singur tinand cont ca e mai mic ca mine cu 1 an). Stiu ca ma iubeste dar ai mei nu-mi dau voie sa fiu cu el,de fapt nu-mi interzic asta dar tot timpul imi scot ochii ca de ce sunt cu el,sa-l las si etc. M-am saturat sa fiu tinuta in lant,am o varsta,sunt majora,stiu ca ma tin ei dar totusi e viata mea si fac ce vreau. Ei cred ca trebuie sa fiu virgina pana dupa casatorie, vremurile s-au schimbat sunt alte mentalitati si generatiile se schimba, nu pot discuta cu ei chestiile astea pentru ca nici nu ma baga in seama sau eventual ma cearta. Ce sa fac? Ce sa le mai zic?

Citind întrebarea ta mi-am adus aminte de mine și soția mea, și de evenimentele desfășurate în urma cu 9 ani. Exact în aceeași situație era și ea, ținuta din scurt rău de tot, abia dacă o lăsau sa iasă sa cumpere pâine de la magazinul de la parter. Eu 17 ani, ea 18. Ne-am văzut (cu cât chin și planuri laborioase de evadare 15 minute), ne-am plăcut. Primul an ne-am văzut de vreo 3 sau 4 ori. Apoi când eu trebuia sa împlinesc 18 și ea împlinise deja 20 am decis sa o iau la mine. Si uite ca au trecut 9 ani de atunci, fericiți, cu bune și cu rele, cu realizări și cu dezamăgiri, dar nici o secunda nu regretam ziua când am "răpit-o". Anul trecut am avut și nunta. Oricum pot scrie o carte prin câte am trecut ca sa fim împreuna.
Prin asta nu vreau sa te incurajez sa fugi și tu de acasă, nu știu cât de sincer și serios e prietenul tău, doar am vrut sa iți dau un exemplu, personal, ca nu trebuie sa stea nimeni în calea fericirii tale, și ca riscând mai sunt și cazuri cu rezultat pozitiv. Si apoi timpul ne-a demonstrat ca întradevăr nu mai avea rost sa stea cu părintii ei, își distrugea tinerețea, cei mai frumoși ani lângă niște oameni ce o tratau ca pe un robot de bucătărie, un obiect cu care se puteau făli în lume (prin faptul ca o îmbrăcau bine și ca au educat-o ei bine) și care ii puteau îmbogății prin căsătoria cu vreun "băiat de familie buna" (a se înțelege cretin cu bani, sau mai bine zis cretin cu părinti cu bani).
Oricum trebuie sa le demonstrezi cumva ca tu ești propriul stăpân, ca viata ta se afla în mâinile tale, și ca deciziile de acum în colo iți aparțin, și ești conștientă de faptul ca tu vei suporta orice consecința a deciziilor tale. Asta dacă ai cui demonstra, în cazul nostru chiar nu am avut cu cine vorbii.
Daca chiar vor sa te ajute și iți vor binele, sa iți asigure suportul spre o facultate sau orice mijloc de a te împlinii și profesional asa cum iți dorești tu.
Mult succes în viata!