Am aflat ca sunt insarcinata, acum 2 ore iam zis iubitului meu si a fost bucuros de acasta dar insa acum 10 min ma sunat si mi-a cerut sa avortez spunandu-mi ca nu vrea copilul asta. Ce s-o fi intamplat cu el? O fi avand pe altcineva? Ce sa fac? Sa-l avortez? Nu as vrea asta deoarece e copilul meu totusi. Stiu ca sunt mica am 16 ani dar nu pot omora acest copil.astazi am aflat ca voi avea un copil si am vorbit cu parintii au fost nervosi la inceput dar dupa mi-au zis ca alegerea imi apartine daca pastrez copilul sau nu. Ce sfat imi dati?

Off! Generatia de azi. Pica la pat la prima mangaiere.Pastreaza-l.O faci bunica pe maica-ta.Si ii ceri lui sa faca test de paternitate. Daca nu recunoaste copilul.Sa il treaca pe numele lui ca sa primesti alocatie pentru copil. Unde ti-o fi fost capul? Pe perna, cred.

Stiu ca iti este greu si ca e o decizie importanta dar vreau sa gandesti logic nu pe moment. Scoala o pierzi, iubitul la fel, parinti nu cred ca te vor ajuta asa mult. Pe langa asta unui copil trebuie sa ii oferi o familie stabila si un trai decent, tu daca scoala nu ai cum vei putea avea un serviciu? Sunt multe chestii la care trebuie sa te gandesti inainte ..esti inca prea mica. Esti tu un copil inca! Nu vrei sa mergi sa te distrezi? Sa inveti? Sa ai un viitor? O familie la timpul potrivit? Sa gasesti un baiat potrivit? Nu vrei toate astea? Eu inteleg ca e greu sa iei o astfel de decizie dar gandeste-te la tine mai intai si apoi la restul. Despre baiat nu stiu ce sa zic ..sa bucurat cat sa bucurat dar se pare ca i-a venit mintea la cap cum s-ar zice. Si el de asemenea e prea tanar sa aiba un copil, sa plateasca pensie alimentara ..mai ales daca e minor ..nu are nimic sigur decat pe parinti care nici ei nu cred ca au fost de acord tocmai de aia cred ca a reactionat si asa dupa 2 ore dupa ce i-ai zis. Nu mi-o lua in nume de rau dar cred ca ar trebui sa te gandesti mai bine.

Daca nu este o simpla gluma de seara, atunci este timpul sa stai de vorba cu mama ta, ea fiind singura persoana care te poate ajuta.

De ce avortul nu poate fi acceptat nici măcar ca un compromis?

A). Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;

B). Ca şi când greutatea păcatului desfrânării nu ar fi fost de ajuns de mare (păcat de moarte) lui îi urmează uneori un alt păcat de moarte, avortul, uciderea propriului copil, lipsit de apărare şi de şansa de a se bucura de viaţă, de aceeaşi viaţă de care părinţii lui nu se mai pot sătura.

C). Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).

D). Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.

E). Nici un argument nu poate justifica avortul. Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?

F). Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).

G). Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" cât se poate de simplă. Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?

H). Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.

I). Nimeni nu poate face abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.

Imi pare rau ca treci prin aceasta incercare, DAR, data fiind situatia, o singura alegere este corecta, iar aceea nu este data de un masacru, de o scena a crimei care sa iti ramana toata viata foarte aproape de tine, o "scena" care sa faca parte practic din tine si de care sa nu te mai poti desparti niciodata...). Gandindu-te la consecintele de durata si nu la "rezolvarile de moment", vei sti ce sa alegi...

Nici pe departe prioritatea nu o are "salvarea aparentelor" fata de rude, colegi (etc.) prioritatea nu o mai are acum trairea unei adolescente absolute "comode", finalizarea cu medie marea clasei a X-a, si nici măcar salvarea unei prietenii, care puse la încercare s-ar putea sa reflecte nimicnicia unei personae fata de care poate oricum nu ai fi putut continua (depinde de reactia lui, nu? acum iti vei da seama si tu pe cine ai avut alaturi si in ce om ti-ai pus increderea).
Crunt este faptul ca de alegerea ta de acum depinde LINISTEA sufletului tau pentru tot restul diminetilor pe care orice persoana le doreste linistite, fara mustrari de constiinta, fara constiinta unei intregi vieti umane suprimate in mod macabru.

S-a terminat cu viata ta... O sa te izbesti de atatea responsabilitati care vor mai veni si gramada incat o sa-ti plangi de mila (daca pastrezi copilul)
Daca nu-l pastrezi vei trai cu o crima pe constiinta tot restul vietii. Oricum ai da-o ai pus-o.
Calea de mijloc pe care o vad eu este sa duci sarcina pana la capat si sa dai copilul spre adoptie. Nu ai forta materiala sa-l intretii, de fapt n-ai forta materiala deloc (o sa le mai pui parintilor tai inca o greutate pe umeri, ca si cum n-ar avea deja destule)
Dar asta este pretul prostiei pe care il vei plati intr-un fel sau altu. In viata nimic nu se plateste mai scump decat neatentia si prostia.

Ti-ai distrus viata. Am o cunostinta care a facut copil la 15 ani. N-a reusit sa-si mai termine studiile, n-are niciun loc de munca, e ca vai de lume. De bine de rau, ea macar s-a casatorit cu tatal copilului si are un ajutor. Tu in schimb, se pare ca o sa fii pe cont propriu, fiindca "iubi" si-a pus deja coada pe spinare. Mi-e mila de bietul copil, fiindca el n-are nicio vina.

Faptul ca ti-ai exprimat dorinta de a pastra copilul e un mare lucru. SA gandesti e minunat, sa spui ce gandesti e magnific, si sa pui in practica ce gandesti, depaseste limitele absolutului.

Sfatul meu este sa pastrezi copilul, este un risc si un lucru foarte urat sa avortezi.Chiar daca ai o varsta frageda, avortul este dureros si fizic si psihic. Poti avea dureri o perioada lunga de timp, poti sa nu mai ai ocazia de a mai avea vreun copil vreodata + creste riscul de a face cancer de col uterin.

Imi pare ca ai parte de multe fantezii. faci ce este mai bine pentru toata lumea, iti bagi mintile in cap

Sa vezi ce bucurosi or sa fie parintii lui

la 16 mamica, la 32 bunica.bun asa.

Ai de plm..au aparut pocaitii.

a. "dubla crima:... sperii fata degeaba
b. ce inseamna "pacatul desfranarii"? sa zicem ca nu ne intereseaza cei 16 ani al ei si vrei sa spui ca e pacat sa faci sex inainte de nunta?
c. bla bla bla..citate dintr-o carte scrisa de oameni..etc etc
d. probabil sarcina are cam 1 luna si e undeva de marimea unui varf de ac. avand cateva mii sau zeci de celule.
e. daca pune in pericol viata mamei
f. daca il faci il cresti, eu zic ca mai mare ar fi pacatul sa-l dai la adoptie sau sa-l lasi intr-un centru decat sa avortezi.

Eu zic sa pastrezi copilu, dar totusi sunt si dezavantaje nu-ti vei mai termina studile, dar totusi copilul acela este o fiinta si trebuie iubita, nu aruncata la gunoi, recent am vazut un documentar la scoala despre avort, si cum scot copilul fara anestezie, toate fetele au inceput sa planga, gandeste-te prin ce trece o femeie care trebuie sa renunte la copilul ei.

Pastreaza-l, e copilul tau doar!

Deci ce ai facut pana la urma?

Ma rog din tot sufletul sa fii troll...

Poftim? Orice ar fi, indiferent în ce situaţie te-ai afla copilul acela nu are de ce să plătească cu viaţa neglijenţa voastră. Dacă el nu mai vrea copilul, e problema lui. Nici tu, nici el şi nici altcineva nu aveţi dreptul de a lua viaţa cuiva! E o mare bucurie să devi mamă... adică, gândeşte-te la câte femei îşi doresc asta, dar nu rămân însărcinate. Copilul acela este un dar de la Dumnezeu. Preţuieşte-l! O zi bună!

Salut! Sfatul meu este sa pastrezi copilul sa avortez e un mare pacat deja in tine e o viata noua daca parintii tai tiau dat viata de ce sa nu dai si tu? Gindestete bine si multumeste bunului Dumnezeu care ti-a dat niste parinti intelegatori care pot sa te inteleaga si sa-ti dea voie sa alegi singura.

Nu vreau sa fiu rea dar eu una daca as fi in locul tau as face avort nu ca nu mi-as dori un copil din contra dar la o asa varsta frageda nu as vrea copil, toti daca am fi in locul ei am face avort dar e mai bine sa spunem la alti sa il pastreze,,, deci decizia asta o alegi tu daca vrei o viata ca inainte sau cu un copil cu un copil in brate

Daca nu era serios nu mai postam acest lucru si nu va mai ceream ajutorul. Am vorbit cu mama mea a fost foarte nervoasa. Cat despre parintii iubitului meu stiu si ei despre asta nu au fost prea incantati dar asta e situatia nu stiu ce alegere sa iau.

Nu-l avortez pentru ca e totusi o viata in mine chiar daca sunt mica. Pe mine nu ma avortat mama eu de ce sa avortez aceasta micuta. Si credeam ca site-ul asta se numeste "Toti pentru unul" nu? unii nu sunt chiar asa decat sa va treziti comentand aiurea mai bine nu comentati. Va multumesc din suflet persoanelor care imi sunt alaturi

Am o situatie materiala care lasa de dorit nu trebuie sa muncesc, iubitul meu sa razgandit si vrea copilul si el are o situatie materiala foarte buna.