Am aproape 18 ani si sunt impreuna cu un tip de 4 luni. El are deja 18 ani si foarte multa experienta, iar eu sunt virgina. M am gandit sa imi incep viata sexuala cu el pentru ca il iubesc si pentru ca mi a demonstrat ca ma iubeste cu adevarat si a fost mereu acolo langa mine. Sincer imi este foarte frica de asta plus ca nu stiu daca o sa putem ramane toata viata impreuna din cauza faptului ca eu s ar putea sa ma mut in vara in alta tara. Credeti ca e ok sa o fac cu el daca simt ca sunt pregatita? E prea devreme? Daca o sa fiu cu alt baiat o sa i deranjeze faptul ca nu as mai fi virgina?

"și regrete și neîncredere în viitoaerele relații."
Daca a fost o experienta frumoasa, unde e neincrederea in viitor? Apoi, este posibil ca prima experienta sa fie un esec total, dar ulterior sa gasesti un barbat care sa iti placa mai mult decat primul.
"Orice bărbat e deranjat de relațiile anteriare ale soției sau sunt o scuză ca și el să înșele"
Daca tu ai avut un singur partener, de unde stii ca "orice barbat"? Asa te-a invatat mama ta, si asa o sa-ti inveti si tu fiica. Elementul "frica" te face sa iti pastrezi virginitatea mult timp. De ce sa stai sa o pazesti in relatiile cu baietii? O faci sa-i fie frica. Ca barbatii iti fac, iti dreg, te folosesc si te lasa dupa, ca nu o sa mai ai stima de sine, ca o sa fii o panarama, ca nu o sa mai fii apreciata de sot, ca e pacat. Si "educatia" asta inceputa de pe la 12 ani, prinde foarte bine. Asta nu afecteaza stima de sine? O faci sa creada ca valoarea unei femei sta 100%intr-un himen. Chiar daca e o persoana deosebita, cu suflet bun, inteligenta, frumoasa, altruista etc, daca a facut sex inainte de casatorie, e o nulitate. Dar in sinea ta, stii ca nu are nicio noima. Nimeni nu datoreaza explicatii pentru trecutul sau. Cand iubesti cu adevarat, il accepti pe celalalt cu trecut si viitor. E ca si cum i-ai reprosa sotului tau ca a sarutat o alta fata, inainte sa te cunoasca pe tine. Iar infidelitatea nu are nicio legatura. Daca sotul a fost si primul, ai tu certitudinea ca nu o sa te insele niciodata?
Comparatiile pot fi facute si in sens invers. Primul sa fie un idiot, iar actualul sa fie cu mult mai atent si sa te iubesca mai mult.
"apare neîncredere, nehotărâre, pierderea respectului de sine, musrări de conștiința că te-ai folosit de cineva mai dedicat relației ca tine, etc"
Nu vad legatura. Neincredere de ce? Nehotarare cu privire la ce?
Crede-ma ca e mai dezastruos sa te casatoresti la 18 ani, doar ca sa poti face sex. Ai de terminat o scoala, trebuie sa ai serviciu, sa ai independenta financiara. Ca sa alegi un barbat pentru casatorie, nu trebuie sa o faci doar pentru ca a fost primul. Poate fi primul, iar ulterior sa fie un betiv si un bataus notoriu. Ce faci? Te mariti la 18 ani, ca sa fii la cheremul unuia, doar pentru ca ala a fost primul? Bun rau, trebuie sa stai cu el?
Tind sa cred ca esti iehovista/baptista/penticostala/din Oastea Domnului sau alte chestii de genul. Ai avut norocul de a te casatori cu unul, de aceeasi religie, cu aceleasi mentalitati, v-ati casatorit la 18-20 de ani si credeti ca daca ati fost primii unii pentru altii, ati dat de fericirea suprema. E o chestie 100% de mentalitate si de intamplare, daca vrei.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Apreciez ca ți-ai facut timp să-mi scrii pe larg cu vezi tu lucruile.Așa e, părinții mei sunt penticostali, noi facem parte dintr-o biserica independenta dar cu principii asemănătore in privința moralității.
Dacă prima experiența sexuală, în căsătorie să zicem, e un eșec total așta nu însemană că nu te potrivești fizic cu aeea persoană, pot fii chestii tehnice care cu binăvoință și dorința de a face pe plac celuilalt se remediază.Eu nu cred în nepotrivire fizică, eventual în ignoranță, nepăsare, revoință, vaginul e totuși calea de venire pe lume a unui copil.Am văzut, auzit de foarte multe cazuri în care soții au reproșat experiențele sexuale anterioare.Char în perioada asta o rudă de-a mea la care țin e foarte necăjită că soțul ei o chinuie că e târfă, ea și tot neamul ei, pentru că înainte de casătorie, cu peste 25 de ani în urmă ea a avut o aventură cu cineva și el zice că nu poate trece peste asta.Era mai demult o întrebare pe TPU, de ce pe barbați îi deranjează mai mult infidelitatea fizică și pe femei cea sentimentală.
Eu nu mi-am păstrat virginitatea din frică ci în primul rând din dorința ca Dumnezeu să fie bucuros că eu ascult ce spune El că e bine în Biblie.Am trăit împreună cu o foarte bună prietenă din copliărie durerea de a spera cu anii că totuși prietenul se va căsători cu ea, timp in care a făcut mai multe avorturi, dar n-a făcut-o.Nu cred că valoarea unei femei stă in himen ci că cea mai importantă identitae a ei este( dacă vrea) să fie fiica lui Dumnezeu. Voi mai scrie.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu cred că dacă cineva a făcut sex înainte de căsătorie e o nulitate, mai ales că am convingerea că dacă îţi ceri iertare lui Dumnezeu pentru păcatul sexual, El te iartă şi te priveşte ca înainte.O rudă foarte dragă mie a avut un prieten vreo 7 ani, a făcut şi un avort, apoi s+a reapropiat de Dumnezeu, şi+a cerut iertare de la Dumnezeu, apoi a renunţat şi la sex şi la prieten şi peste vreo 5 ani de abstinenţă l+a cunoscut pe soţul ei un tip credincios şi deosebit care a trecut peste trecutul ei, acum au 2 copii şi se înţeleg super şi sunt foarte fericiţi, nu+i reproşează nimic.
Am încredere că soţul nu mă va înşela nu pntru că el a fost primul pentru mine şi eu pentru el ci pentru că ştiu cât de mult îl iubeşte pe Dumnezeu şi cît e de important petnru el ca nu cumva să+l întristeze pe El într+o chestiune atât de importantă.
Eu nu vreau să stau să le păzesc pe fetele mele în relaţiile cu băieţii ci aşa cum au făcut şi părinţii mei să le transmit preincipiul de a aştepta, de dragul lui Dumnezeu până găsesc un băiat credincios, care să le placă şi care să şi doreacă şi el căsătoria.
Eu m+am căsătorit cu un băiat care ştiam că şi+a dăruit viaţa lui Dumnezeu, si EL e pe primul loc în viaţa lui, ştiind că atunci mă pot baza şi că nu va deveni bătăuş sau beţiv.
Trăiesc pe pielea mea efectele libertăţii sexuale în care trăim.De aia sunt 70.000 de copii în orfelinate în România.Eu am văzut lucrând ca asitent social saloane întregi de bebeluşi care plîngeau până se săturau care la 3 ore li se punea o sticluţă de mâncare sprijinită de o păturică ca să le curgă laptele în gură, iar la 11 luni aveau capul mare, corpul scheletic şi tot 3 kilograme.Printre ei, fiul meu mai mare, adoptiv.Mama lui naturală a avut, la 17 ani o experienţă frumoasă cu patronul ei, om căsătorit şi cu 2 copii şi care n+a vrut să ştie apoi de copil.Ea locuid cu mama ei care la rândul ei stătea în concubinaj cu cineva, n+a avut unde duce copilul, aşa că la 5 zile l+a lăsat la spital.E sfâşietor plânsul acelor copii părsiţi aproae zilnic la toate maternităţile din România.
Mama ultimilor 2 copii pe care i+am luat de la orfelinat, deşi era căsătorită ce+i drept cu unul cam beţiv, a avut o experienţă plăcută cu un alt tip, a făcut încă 2 copii, pe lângă primii 2 lăsaţi la soţ, apoi l-a părăsit că era şi beţiv şi bătăus, apoi a mai avut o experienţă plăcută cu altcineva şi încă o fetţă şi pe urmă a ajuns pe stradă cu toţi 3. Pootecţia copilului a internat+o pe ea şi pe cea mică la un centru maternal iar pe cei de 5 şi 6 ani la un orfelinat.E o durere imensă să te trezeşti la 5 ani la orfelinat, feiţa spune că n+a zos nimic, numa a plâns.Mama naturală ne mai sună câteodată şi ne mai spune ce experienţe frumoae are cu diverşi tipi încât eu il tachinez pe soţul meu că e singurul bărbat stabil din viaţa ei.Mi+a spus odată că se miră cum de niciunul nu rămâne cu ea pe termen lung, că încearcă cu fiecare să fe bine, e o persoană veselă amuzantă, face sex cu toţi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ma refeream la faptul ca stie mai multe ca mine in fine, ai perfecta dreptate

Răspunde

Raportează

Evaluează