Am o problema destul de...sensibila. 
De ceva vreme, cam de o saptamana adica, prietenul meu nu ma mai baga in seama. De obicei seara vorbeam pe Skype, iar apoi la telefon, pana pe la 3 noaptea (pff, ce vemuri bune ). Insa acum, tot timpul e ocupat. Seara sta si vorbeste cu prietenii lui, colegi, si mai ales cu niste baieti cu care joaca Metin2, stiti voi, porcaria aia de joc care creeaza dependenta. Si eu jucam mai demult, dar m-am lasat, mi-am dat seama ca e ca un drog, nici sa mananc nu mai aveam chef. Asa, si acum ma intreb "e jocul ala mai important decat mine?". Poate credeti ca sunt sensibila, sau ceva de genul, insa ma simt foarte deprimata, mai ales ca tin foarte mult la el si avem deja 4 luni impreuna. Ne simteam foarte bine impreuna, si el imi tot spune ca ma iubeste, dar nu stiu ce sa mai cred...Ce este si mai grav este ca avem o relatie la distanta (eu sunt din Zalau, el din Brasov). Si ne putem intalni doar in vacante. Dar parintii mei si ai lui sunt prieteni de familie de mai demult, si vin si stau la noi si cate o saptamana, si eu si prietenul meu ne intelegeam foarte bine, pana acum. M-am saturat, i-am zis asta, insa el zice ca ce face el e foarte important. L-am intrebat "Ce alegi? Pe mine sau jocul ala stupid?" si a zis ca nu poate sa aleaga. Plus ca la un moment dat a pus niste poze pe facebook cu el si fosta sa prietena, chiar si poza de profil de la skype a pus-o cu ei doi. Chestia asta m-a durut foarte tare. Insa el nu intelege. Il iubesc enorm de mult. Da-ti-mi niste sfaturi, please. Si va rog nu ziceti "Uite inca o mucoasa de 10 ani care sufera din dragoste ), am 14. Deci, sper sa nu va suparati ca am scris ditamai romanul, dar am simtit nevoia sa ma descarc pe tastatura, nu pe fata lui.
De ceva vreme, cam de o saptamana adica, prietenul meu nu ma mai baga in seama. De obicei seara vorbeam pe Skype, iar apoi la telefon, pana pe la 3 noaptea (pff, ce vemuri bune
). Insa acum, tot timpul e ocupat. Seara sta si vorbeste cu prietenii lui, colegi, si mai ales cu niste baieti cu care joaca Metin2, stiti voi, porcaria aia de joc care creeaza dependenta. 
Ne simteam foarte bine impreuna, si el imi tot spune ca ma iubeste, dar nu stiu ce sa mai cred...Ce este si mai grav este ca avem o relatie la distanta (eu sunt din Zalau, el din Brasov). Si ne putem intalni doar in vacante. Dar parintii mei si ai lui sunt prieteni de familie de mai demult, si vin si stau la noi si cate o saptamana, si eu si prietenul meu ne intelegeam foarte bine, pana acum. 
Fosta ...nu e fosta.
Tu esti fosta.
Faptul ca parintii sunt prieteni e ceea ce il face sa nu reactioneze brusc. Prefera sa te lase pe tine sa te deziluzionezi treptat.
Tu nu prea mai existi pentru el din pacate.
Lasa-l. Ignora-l. Nu il mai cauta, nu ii mai raspunde pe nicaieri (telefon, net etc.).
Cand o sa te intrebe ce e cu tine explica-i ca ti-ai gasit si tu propriul tau joc si tu spre deosebire de el ai reusit sa iei o decizie. Nu o sa inteleaga nimic dar lasa-l asa...cu privirea tampa pe fata. Si de acolo inainte considera ca nu mai e prietenul tau.
Stiu ca pare un capat de tara acum dar ai incredere in mine...vei ajunge la varsta la care te vei ruga ca probleme tale sa fie ca cele de genul asta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Off..cum sa reusesc sa nu mai fiu ''rautacios''..achhh, nu pot, deci: uite inca o mucoasa de 14 ani care sufera din dragoste.Acum serios, lasa draga, ca peste cativa ani ai sa uiti de asa drama
Răspunde
Frate caleazate gasesteti si tu niste hobby-uri si sa vedem cum se simte si el.
Stai draga calma ca la 14 ani mai sunt baieti. Se vede ca nu te mai place. Asa sunt baietii, incearca sa-l uiti si next ca mai sunt!
Poate s-a impacat cu fosta lui prietena...zic si eu.Renunta...se vede ca nu ii mai pasa.Vei mai avea multe relatii de aici incolo
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
