Hei, TPU dacă tot vorbind cu băieți prin online, că pe viu nici nu pot, nici nu am noroc, dar toată această comunicare m-a făcut să realizez cine sunt și încet, încet încep să-mi schimb viziunea despre căsătorie și tot ce înseamnă conviețuirea cu un bărbat, cum pot face ca să găsesc bărbați ase*uați sau chiar cu probleme fizice și lipsă de dorințe se*uale dar Alfa sau măcar Beta puternic, dar care să fie dispus la acest stil de viață?! Unde găsesc astfel de bărbați.

Și credeți că bărbații cu deficite fizice/senzoriale (ca gen scaun cu rotile, surzi, orbi) pot fi și printre aceia Alfa?! Dar Alfa buni, adică ceea ce mă interesează pe mine este ca acel bărbat pe care-l caut să aibă fix ceea ce-mi lipsește mie, pentru a-mi putea construi imperiul mult visat. Adică persuasiune, putere de convingere, comunicare bună și a-i putea călca pe alții în picioare, chiar dacă și în scaun cu rotile, dar așa cum nu pot eu.

Deci credeți că pot exista bărbați Alfa ase*uați. Acum că întreb, realizez că de fapt ceea ce caut eu la un bărbat, vine la pachet și cu acest aspect, pe care nu-l doresc.

Și credeți cumva că acești bărbați Alfa vor fi peste tot Alfa, adică inclusiv cu propriile soții?!

Și până la urmă, pot oamenii cu defecte fizice sau care nu sunt conform celor mai maxime standarde sociale acceptate de azi, pot deveni patroni și mari șefi?

De asemenea ca să fiu sigură că nu ajung în final bătută, vi*lată sau chiar un fel de proprietate a unui bărbat, către ce fel de bărbat ar trebui să-mi îndrept atenția? Adică mă gândesc că oamenii în scaun cu rotile ar fi cei mai safe, right?! Sau orbii că nu văd?

Dar ca să nu fiu eu cea abandonată de către un el, niciodată, la fel, care bărbat ar fi mai safe pe această direcție ca să simt că ar avea nevoie toată viața de mine?

P.S. Dar oamenii cu autism?! Oamenii cu autism pot pune bazele unor afaceri vreodată?!

P.S. 2 Îmi dați și mie niște sfaturi de cum pot aborda un tip, bărbat? Ca să știu ce am de făcut?
Specific că fix pentru acest aspect (ase*uați, cu probleme fizice, senzoriale sau chiar castrați sau autiști, dar ceva mai Alfa sau măcar ingenioși, visători, gen Eminescu ). Deci nu mă interesează sfatul cu atracția și alte prostii.
Vreau doar să știu cum să încep conversațiile cu astfel de boys și evident și pe unde îi găsesc. Nu cred că îi găsesc pe Tinder ) dar mă gândeam că poate există alte aplicații sau de ce nu poate centre ceva și pentru această categorie de bărbați, oameni care vor să-și găsească jumătatea.

Eu sunt bărbat, nu asexuat ci asexual se zice, eu sunt asexual și prostia aia cu alfa, beta, gamma, sigma nici nu există, e doar o concepție inventată de pick-up artiști ca să mai facă și ei rost de bani de pe urma celor mai puțini norocoși că deh, e grea munca. Oricine trebuie să aibă ceva în comun cu tine ca să poți aborda, nu îți trebuie replici de agățat, mă gândeam că doar noi avem chestia asta, dar pare că nu e așa, să fi cu capul pe umeri, să te comporți decent, că băieții calumea crede-mă că există, eu am fost unul dintre ei, din păcate am hotărât să mă retrag din asta pentru că mi se pare o pierdere de timp și că m-am simțit de foarte puține de ori fericit când am avut relație, dar și pentru faptul că multe sunt din interes și că iubirea adevarată este ceva pe cale de dispariție, din păcate. Alte întrebări mai ai?

Cauti un mascul plin de testosteron, hormonul masculin (barbatul Alfa).
Ei bine, nu are cum sa fie asexuat, impotent samd.
Ori are c oaie care produc testosteron, ori n-are!
Asta inveti in clasa a VII-a, la anatomie.

Iar acum da-mi block, ca tot ma ameninti cu asta.

Really?! Tu asta crezi?!

Nu, acele tipologii de personalitate nu au nicio legătură cu ce spui tu, ci sunt tipologii cercetate, omule. Au niște cercetări psihologice în spate. Și da, știu, că toți de pe TPU, cred în știință cică, voi spuneți asta, dar nu credeți în psihologie, care a demonstrat cu vârf și îndesat că e știință, chiar dacă încă nu are un mediu legal, încă, dar presimt că vor veni vremuri bune pentru psihologie și atestarea meritelor ei cândva.
Deci acele tipologii au teste deja întregi, teste scorate și validate, deci despre ce artiști din subterane spui tu că ar fi fost inventate?!

Și nici nu e nevoie musai de testele lor ca să nu observăm niște tipare în lume și în lanțul trofic. Alfa a existat de când nici nu se născuseră proștii de Adam și Eva, de când a existat Leul pe pământ știm că el e Alfa și că la polul opus o Sigma sau Delta e căprioara prădată. Deci nici nu e musai să vină psihologia cu parafa ca să credem așa ceva, căci știm așa ceva, vedem zilnic.

Păi nici eu nu caut iubire. Cred că din întrebare reiese că oricum nu cred în iubire sau cel puțin nu în iubirea din cărți și filme și clar nu din cea carnală, dar caut să creez ceva ce singură nu aș putea și totuși, nu musai de gura lumii, dar măcar ca atunci când cineva ar avea ceva de comentat sau chiar de acuzat să pot spune : "Uite! Eu am soț și nu mă pretez la prostiile tale sau balivernele tale."

Recomand Leii din Sicilia. Ei m-au făcut să-mi schimb perspectiva. Și eu cum am spus căutam dragoste, ba poate chiar cu un prinț sau dracu știe ce. Dar Leii din Sicilia, deși funny e că tocmai acolo se promovează căsătoria din dragoate, dar filmul ăla m-a făcut să realizez, că singură, mai ales ca femeie, dracu știe ce fel de personalitate am, căci nici Beta nu mă văd. Oi fi Sigma, oi fi Delta, habar nu am, dar știu sigur că am nevoie de un bărbat mai Alfa sau măcar un bărbat cu resurse + viziune, dacă nu măcar mai comunicativ care poate comunica ceea ce eu nu pot cu exteriorul din cauza anxietății mele sociale. Eu am din păcate doar viziunea, adică visele, nebunia și oleacă de pasiune, da, dar nu și resursele din păcate.
Ceva ce de altfel tot din Leii din Sicilia am învățat. Omul nostru din film, Vice parcă-l chema, avea resurse în schimb, dar nu avea relații încă și titul, așa că s-a gândit să se unească cu x și cu y pentru a pune bazele visului lui.
Deci am analizat tot. Și am ajuns la concluzia că totuși stând singură nu voi evolua în viață. Iar cu bărbații normali oricum nu-mi plac mie și nici ei pe mine. În dragoste nu cred și oricum dragostea la 30 de ani, nu mai există și de ai vrea. Deci îmi rămâne doar uniunea și pasiunea comună, angajamentul și munca, doar că diferit față de mama și bunica. Au tras ele destul ca să fie și angajate în așa zisa căsătorie și să le o și tragă bărbații și să facă și copii. Tocmai de aia caut ceva ce am spus că ai spus tu că am scris greșit. Măcar sunt safe că așa nu ajung nici vio*ată, dar nici că fuge la alta și mă abandonează. De fapt, cred că cel mai important pentru mine asta e, ca dacă știu că investesc în tot ce ar însemna acest contract, numit căsătoria, măcar după 10, 20 de ani de muncă, nu voi fi abandonată ca o plombă căzută. Deci eu zic că de aceea și mai bine să găsesc un bărbat cu o dizabilitate. În final și eu am dizabilitatea trupului, că nu sunt slabă și chiar o dizabilitate emoțională, precum retragerea asta socială și anxietatea socială și deci de aici mă gândeam că asta m-ar uni și mai mult cu o altă persoană care în loc să mă trimită să slăbesc sau să-mi tai stomacul, să empatizeze cu mine și eu cu el.

Mda, nu mai am alte întrebări, dar chiar nu văd să-mi fi răspuns la aceste întrebări. Tot nu știu cum iau contact cu astfel bărbați. Deși mai grav, cum fac eu să interacționez cu ei?

P.S. totuși ai dreptate cu lumea asta de azi. E o lume perversă și meschină. Iubirea nu prea există din păcate.

Din pacate, ceea ce vrei tu sa gasesti, nu are cum sa existe

Cum să nu poți evolua singură? Sunt atâtea femei care se descurcă singure, chiar mame părăsite de iubiților că ei au hotărât să își trăiască "viața". Aia că tu vrei un anumit tipar de bărbați, este altă problemă și este ceva subiectiv. Cum am spus, dragostea mai există, dar e greu de găsit. Nu ai nevoie de un bărbat cu dizabilități sau unul asexual neapărat, nu toți suntem la fel, la fel cum nu sunteți nici voi. Asta cu interacționatul depinde de tine, dacă cineva te place, va veni de la sine.

Eu nu am spus evoluat la un job și casă. Deși sincer, hai să fim serioși, cine-și mai ia o casă singur azi, fără o moștenire sau credit, dar pentru care nu te poți bucura de viață apoi, o viață întreagă.

Eu mă refer la faptul că îmi caut un bărbat cu care să construiesc ceva, ceva prin care să las ceva și societății după moarte, eventual să fiu recunoscută social și deci el să facă ceea ce nu pot face eu. Adică să comunice, să-mi vândă ideea, căci de fapt, caut ca orice afacere aș pune pe picioare, să fie ideea mea în spate, pusă însă în acțiune de el, iar eu să ajut cu ce pot, cum ar fi poate partea de creație, partea de contabilitate și alte chestii administrative. Dar să am și bucata care-mi lipsește mie, financiarul și papagalul.
Cât de financiar nu caut vreun tip cu bani, dar mai ales nu unul care nu i-a făcut el, că tocmai asta și spun, caut un tip smart dar sărac, că dacă e totuși bogat și smart, la ce folos să mai investească ăla în visul meu? ) Tocmai smart ca să pot construi ceva cu el, sărac ca să simtă dorința de a face ceva pentru a ieși din sărăcia aia sau pentru a avea mai mult.

Și nu există concret ce? Un bărbat cu un handicap și care să fie totuți Alfa?!

Adică spui că totuși leul doar pentru că are un picior rupt nu mai e leu sau dacă nu mai poate vâna ca înainte nu are totuși poftă de carne și devine ierbivor sau cum?!

Atunci ce tip de bărbat să caut care să-mi pună visele în acțiune, dar cu care să am și o relație caldă și bună?! Că așa, nu te supăra, dar pot plăti un patron sau pe cineva care chiar se pricepe la afaceri și mi pune el sau ea afacerea pe picioare sau dacă nu, facem contract și ce va ieși din vânzări, i le dau lui sau la fel îi pot vinde afacerea dacă iese și eu m-am scos cu un brevet și cu niște bani, dar totul e rece și nu am și un companion de drum, dar ceva ce merge dincolo de perversa numită dragoste, care tocmai, ea deși la început pare eternă, după 2 primăveri se încheie și de obicei noi, proastele rămânem cu totul în cârcă.

Nu, asta e un obsedat se*ual, care vorbește așa. Asta înveți la psihologie.

Cred că ai observat că am spus fix și asta. Dar nu cred că nu pot exista și bărbați fix așa, cum cer eu. Bărbați dornici de muncă și lipsiți de astfel de pofte. De fapt merge dincolo de muncă, merge către a ne face un nume în societate, merge către a ne împlini visele. Ba chiar și e fain așa, în loc să ne pierdem vremea cu se*ul după care nu ne alegem cu nimic, cel mult eu cu un copil în spinare și în final abandonată și hulită și cu un păcat apropo pe umeri, dacă fac avort, mai bine punem bazele unei afaceri, unei idei, de pe urma căreia pot profita apoi milioane de oameni sau am ajuta alți oameni cu un job. Doar că, tocmai asta caut, pe cineva care să poată vorbi el cu angajații, cu furnizorii cu publicul cum s-ar zice, iar eu să fiu cea din spate, care de fapt conduce totul.
Și tocmai, atunci când situația o cere, ca spre exemplu să trebuiască să fiu polite, nice, amabilă, să ies eu la vorbă. Nu mă dau totuși în lături de la vorbă ) doar că eu așa sunt. Eu sunt nice, eu și dacă mi-ar fura angajatul din fabrică sau ar întârzia, nu-l pot certa că mi-e milă de el sau că nu pot confrunta. Deci am nevoie de acest echilibru, deci ce spui tu, e penibil și exagerat. Tocmai aia nu vreau. Ci doar un tip care poate confrunta oamenii chiar și din scaunul cu rotile sau ase*uat să poată face acel + pe care nu-l pot face eu. Acum nu cer vreun psihopat. Bine, poate am exagerat la aia cu tăiatul și spânzuratul, dar mna, doar eu știu cât de călcată în picioare am fost de la grădi și nu am ripostat, iar funny e că, după ce am ripostat, într-un final, doar pentru că mo s-a atins limita, am făcut-o atât de prost sau agresiv încât tot eu am picat prost ca și când nu aveam dreptul să fiu așa sau alții mi-au pus direct eticheta de nebună. Deci automat că aș vrea să am un bărbat alături care totuși să mă protejeze. Deși pe de altă parte, dacă nu am fost protejată în copilărie de cine trebuia mai ales, sincer, acum mi-e egal cu 0. Oricum mai am ceva ani și mă duc la groapă. Dar aș fi vrut să nu fiu și uitată de societate. Cred că de fapt asta mă sperie cel mai tare că simt că am trăit degeaba și că am fost un nimeni pe care nu l-a ținut minte nimeni niciodată. Însă poate măcar pe lumea cealaltă pentru tot acest anonimat și chiar plecat capul, voi ajunge pe lumea cealaltă în rai. Altfel chiar simt că am trăit degeaba.