Dati-mi si mie cateva povesti de dragoste!
Nu vreau site-uri!
Pot fi si adevarate si inventate :p
Cea mai super are funda!

Bună!
Adesea,citesc poveşti de dragoste de aici: http://dindragoste.unica.ro/povesti-de-dragoste/
Sunt din inimă, şi sunt adevărate.

Degeaba vrei sa iti dam noi povestea noastra cand literatura iti ofera un izvor nesecat.
Despre mine ce pot sa zic... eram la tara in vacanta de dupa admitere la facultate si am intalnit cei mai frumosi ochi albastri, ne-am indragostit nebuneste, era sa ma prinda tac-su'mare cand o lapaiam, sau ca ne-am scris scrisori 3 luni de zile zi de zi.

Succes!

Citeste "Invitatie la vals".-e o poveste foarte frumoasa de dragoste

Încearcă şi pe blogul ei, poate îţi place ceva:

https://sangesitrandafiri.wordpress.com

Sunt un copilas nenascut. Mama mea inca nu m-a adus pe lume. Abia am inceput sa ma formez aici in burtica ei. Abia astept sa treaca odata timpul si sa ies la suprafata. Eu stiu ca mamica mea ma va iubi foarte mult si va avea grija de mine sa cresc mare si frumos.

Sunt baiat si asta pentru ca e mai usor decat sa fii fata. Orice as fi, important e sa fiu sanatos si sa nu ma rapeasca boala cea grea si urata.

Aici unde sunt acum, ma simt foarte linistit si foarte vioi. In curand voi avea ochi, par, maini, picioare. E minunat cand te gandesti ca tot ce e mai frumos pe lumea asta, iubirea de mama si abia apoi va veni si iubirea pentru sexul opus.

Inca nu am un suflet si asta pentru ca nu m-am nascut. Tin minte ca atunci cand mama a ramas insarcinata cu mine, era foarte fericita. O auzeam cand punea mana pe burtica si zicea:

- Copilasul meu dragut, te iubesc foarte mult!

Va jur ca o auzeam si daca eram format ma apucau si lacrimile. Dar inca nu pot sa plang. Stiu ca atunci cand voi iesi afara, va fi cea mai fericita zi din viata mea.

Dar pana atunci mai am ceva timp. Cam sapte sau opt luni de zile. Nu stiu exact sa spun. Mi-e groaza ca mai trebuie sa stau aici in acest lichid.

Zilele pentru mine trec foarte greu pentru ca nu fac mai nimic decat astept sa ma formez si arat si eu mai pamantean.

O noua zi pentru mine inseamna foarte mult. Pentru ca trece timpul si va veni ziua cea mult asteptata.

Pe mama o simt cum plange si chiar si aud suferinta ei. Oare de ce? Ce s-a intamplat cu ea? Sincer, imi da si mie aceasta stare si nu e bine deloc. Nu vreau sa se intample ceva rau cu ea. Nu, nu, mama mea, te rog.

- Copilasul meu, tati tau nu te vrea! Nu te vrea!

Mama plange.

Daca as putea sa schimb lumea si sa fac totul sa fie mai usor. De ce m-au facut daca tata nu ma vrea? De ce trebuie ca mama sa planga?

Mama, aceasta fiinta care iti da viata si care te iubeste mai mult decat orice. Simt ca e foarte slabita si in cazul asta nu am sa pot sa ma dezvolt cum trebuie. Daca ea nu mananca.

- Ce ai? Nu vezi ca e un copil nenorocit?

- Nu, nu e! Va fi nascut de mine, vrei nu vrei!

- Si daca nu vreau eu? Intelege! Nu avem acum timp si bani pentru un copil. Cum il vom creste? Ce ii vom da sa manance? Tu nu vezi in ce lume traim?

Iar plange si mi se face inimioara si mai mica decat era.

- Nu conteaza, eu nu iau viata unui copil. Mai ales daca e al meu!

- Nu am zis sa ii iei viata. El nici macar nu e format acolo. Deci ai putea sa il ….

- Sa nici nu te gandesti la asa ceva!

Aud o incaierare. Oare ce fac acolo?

- Termina! Lasa-ma in pace, nu mai da!

- Idioato! Am zis ca nu vreau copil!

Au, au, au. Simt ceva ca ma loveste. Simt o lovitura foarte puternica. Simt cum toata apa de aici se scurge si…

- Nu mai da in el! Nu mai da!

- Ba da, am sa dau pana cand va trebui sa te duc la spital!

Deja simt cum viata mi se scurge asa de incet, nu imi vine sa cred ceea ce simt. Nici macar nu m-am format cum trebuie si deja nu o sa mai pot sa ies afara viu. De ce, Doamne?

- Nu imi face asta! E un suflet, o viata! Nu ai voie sa il omori! Pe tine daca te-ar omora cineva ti-ar placea?

- Taci din gura! Nu compara, eu am viata, el nu are are.

- Cat de rau poti sa fii. Nu mai da! Ma omori si pe mine!

- Cu atat mai bine.

- Deci vrei sa mor? Foarte bine, am sa ma arunc de la etaj atunci!

- Nu ai avea curajul asta. Ai omora doua vieti.

- Daca tie nu iti pasa, nici mie nu imi pasa.

- In momentul asta, plecam la doctor!

- Dar ah, nu vreau sa il pierd si….au ma doare, au, nu mai suport durerea…

Oare ce s-a intamplat cu mine? Nu mai simt nimic decat niste zguduiri care ma fac sa ma pierd in acest lichid de aici.

Ce va fi cu mine? Unde merg? Sunt un biet baietel nenascut! Vreau o sansa!

- Domnule doctor, am venit ca sa faca domnisoara un avort!

- Cati ani aveti, domnisoara?

- Saisprezece.

- Sunteti inca un copil nematurizat si deja vreti sa faceti copii?

- Da pentru ca era sange din sangele meu si…

Mama urla de durere.

- Asezati-va pe pat.

- Nu vreau! Nu vreau! Copilasul meu!

- Intr-o ora nu veti mai simti nimic.

Simt cum sunt tras parca printr-un aspirator. Ce senzatie urata! Nu vreau sa plec de aici, ajutor, fie-va mila de mine, aveti mila de mine, nu vreau sa plec, nu, nu ma duceti de langa mama mea.

- Copilasul meu!

Mama plangea iar.

- Adio mama draga! Sa te mai gandesti la mine si la ce ai facut!

Tacere. De acum oficial nu mai exist.


Funda?

Pune-i tu de dragoste .

Vazut fata.
Placut.
Futut ca masina de cusut.