Hei, voua vi se pare normal ca iubitul/iubita sa iasa cu persoane de sex opus pe care nu le cunoasteti? Adica eu nu am nicio problema ca iubitul meu sa iasa cu prietenii, colegii/colegele, dar atunci cand sunt si fete pe care eu nu le cunosc (unele nici el nu le cunoaste) parca nu imi convine. Nici eu nu ies cu tipi pe care el nu ii cunoaste. Sunt eu prea posesiva?

NU ai dreptul sa ii limitezi conatctul social baiatul ARE DREPTUL de a iesi/comunica CU CINE VREA si cu cine ARE CHEF. nu iti convine? iesi afara, presupun ca sti unde e usa doar pentru ca esti iubita lui NU AI NICI UN DREPT asupra actiunilor lui

Da.

Ei, draci. Al meu alerga cu una pe drum, si vorbea cu mine in timpul acela. Nu mi-a pasat prea mult, deoarece nu aveam nimic pentru el, oricum. M-a deranjat ca nu a asteptat macar sa finalizam ''pierderea de timp''. Asta e. Ma bucur ca acum sunt fericita cu noul iubit care ma rasfata si ma respecta dupa cum merit.

Pai intrebarea este, cum ai vrea sa cunosti toate persoanele cu care intra el in contact zilnic, mai ales daca este o persoana sociabila? Este imposibil, pentru ca nu o sa vina sa ti le prezinte tie pe toate si apoi sa iti ceara voie sa vorbeasca/iasa cu ele.Da`i libertate, daca te iubeste cu adevarat nu va calca stramb.

Iubitul? iubita? bai nenica, doi iubiti se casatoresc formand un cuplu stabil in care nu are ce cauta curvia si preacurvia, suspiciunea gelozia, ci doar iubirea si increderea ca celalalt si-ar da si viata pentru tine.Asa vor toti,si asa trebuie sa faca.Ce nu e asa,se numeste golaneala, relatie, ori combinatie, adica o legatura fara obligatii, doar de placere si daca se poate cu cat mai multi, cu cat mai multe da cu o rezerva proasta si sigura.Asa fac toti care cred ca fecioria si virginitatea si fidelitatea sant niste mofturi. Daca sant mofturi trebuie sa ne suportam slabiciunile,patimile si sa traim cu ele,altminteri daca ne iubim, de ce sa ne producem suferinte unii altora? Deasemeni, parintii in general isi iubesc copii.iar daca pacatuiesc, din slabiciune si placere, iar pacatul se rasfrange si asupra copiilor, atunci unde e dragostea fata de ei daca noi ca parinti ii condamnam la raspunderea fata de pacatele noastre? fiindca romanul are o vorba; batranii mananca agurida si copiilor li se strepezesc dintii.

N-am avut eu multe relații şi am doar 17 ani, dar niciodată nu mi-am "încătuşat" prietenul.

Nu pentru că n-am ținut la tipul respectiv, ci fiindcă a existat încredere.
Fostul meu prieten era cel mai extrovertit şi cea mai sociabilă persoană pe care am cunoscut-o. De altfel, şi cea mai "aventurieră" în sensu' că ieşea mereu şi avea o găşcă destul de numeroasă.
Ştiam că erau tipe care se mai dădeau pe lângă el şi altele care îi scriau des, dar întotdeuna mă pufnea râsul.
Şi râdeam.
Niciodată nu ne-am certat pe chestiile astea şi niciodată n-am căzut în crize dramatice de gelozie.
Nu m-am împotrivit niciodată să iasă cu cine avea el chef.

Până la urmă, dacă ai încredere şi eşti conştientă că el nu le va răspunde sau nu se va da la nicio tipă, what's the fcking problem?
La rândul meu, aştept aceaşi chestie, acelaşi respect şi aceaşi încredere.

Ok, astept raspunsuri care nu au legatura cu religia, pacatul, casatoria etc.

Ca raspuns pentru toti, nu m-am certat niciodata cu el din cauza asta si nici nu am avut niciunul din noi crize de gelozie. Mereu "l-am lasat" sa mearga unde vrea si cu cine vrea, am incredere, nu e vorba ca mi-e frica ca ma inseala I-au scris multe tipe si am facut amandoi misto de ele, la fel si in cazul meu cand se dau la mine alti baieti. Suntem amandoi persoane sociabile si avem un grup relativ mare de prieteni, doar ca ii cunosc toti prietenii si el pe ai mei. De asta eram putin nelinistita. Ma rog, a fost o faza de moment