Helllaauu, TPU! Okeii! Sa incep cu inceputul.
Suntem in aceeasi scoala din clasa intai, am auzit de el, in clasa a 7. a, iar in clasa a 8-a am inceput sa vorbim [ toti prietenii comuni imi ziceau ca ma place] Dupa vreo luna, cand am tot vorbit pe mess, ne vedeam la scoala m-a intrebat daca vreau sa fim impreuna... A trebuit sa zic " nu " pentru ca mama, nu era de acord. Au urmat cateva luni bune, cat ne-am tot comportat ca niste amici, dar eu inca il simpatizam. Se comporta frumos cu mine la scoala, mi-a placut mult la el, ca dupa un refuz, n-a fost genul care sa fie un sclifosit si sa nu ma mai salute, ba din contra.
Acum, la inceputul lui iulie, vorbeam pe mess, si la un moment dat ma intreaba " de ce nu ma crezi ca imi place de tine? ". Eu am ramas uimita... si atunci am vorbit. Am vorbit si cu mama, si a fost acum de-acord.
Intre timp am fost si in vacanta, la mare, i-am luat o bratara, iar a doua zi cand am venit, ne-am intalniiit! A fost fooarte dragut. Nu stiam cum sa reactionez cand il vad, dar nu aveam deloc emotii. Pana cand l-am vazut, a inceput sa-mi bata inima, si instinctiv l-am imbratisat, si a fost un pupic mic pe buze. Pot sa va zic, ca a fost unul atat de dulce? Mi-a ramas intiparit in minte! Ne-am intalnit de cateva ori.
Dar, mai mereu eu intrebam, daca ne vedem, cand ne vedem, etc. Nu ma deranjeaza prea tare acest aspect, cel putin pana acum cateva zile, cand m-am infuriat pe el la telefon, ca mi-a zis de doua ori in aceeasi zi, ca ne vedem si nu ne-am mai vazut... Dar dupa aia, mi-am dat seama ca-s niste prostii, care nu ar trebui sa ma supere.
Cand ne vedem se comporta foarte frumos cu mine, e grijuliu, si chiar pare sa tina la mine. Mi-a zis ca vrea o relatie mai serioasa, adica de o durata mai lunga. Mi-a placea sa ne vedem mai des, dar nu vreau nici sa fortez lucrurile, sau sa par o disperata.
Cam asta a fost mereu " problema mea ", gandesc prea mult, sunt prea rationala. Am fost de cateva ori bune, dezamagita de baieti cu care nu am fost impreuna, asa ca mi-am propus sa nu pun prea mult suflet din prima, aici. Cand eram amici, ne ziceam " te iubesc" si era chiar dragut.
Ok, niste intrebari:
1) Dupa doua saptamani de ce imi vine sa-i spun ca il iubesc? [ Nu i-am zis-o inca, si nici n-am de gand, am impresia ca si-ar lua-o in cap ]
2) E bine sau nu ca nu ascult de gura lumii? [ Multi zic sa nu ma incred in el, ca e gagicar si sigur nu va tine mult nici acum relatia ]
3) E bine ca il cred ca tine la mine?
4) Sunt paranoica, sau e chiar ok sa nu pun mult suflet de-acum?
5) Sunt cam incordata in gesturi, cuvinte si tot. Nu vreau sa creada ca sunt innebunita dupa el, iar asta sa fie un " avantaj " pentru el. E ok?

Multumesc aniticipat! >

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook