Hello! Am 18 ani si am o relatie de 1 an... toate bune si frumoase pana la parintii mei care sunt niste comunisti convinsi. In primul rand nu sunt de acord sa ma duc la prietenul meu, au aflat ca am fost de cateva ori si a iesit mare scandal.Pe langa asta,am hotarat impreuna cu gasca,din care face parte si prietenul meu, sa mergem cateva zile la munte si,bineinteles,ei NU sunt de acord:"Ce sa cauti tu acolo? E devreme acum,mai ai pana o sa pleci tu,de capul tau" bla bla si stiu ca le e teama ca vom face sex(nu stiu ca nu mai sunt virgina si nici nu mi-as dori sa afle x_x).Am avut discutii cu mama pe tema asta,in care i-am explicat ca nu trebuie sa ajung neaparat la munte ca sa o fac,dar degeaba,nu intelege. Nu au deloc incredere in mine,desi am incercat,pe cat posibil,sa nu le ies din cuvant si chiar mi-as dori sa vorbesc deschis cu ei despre lucrurile astea, dar nu se poate.Deci,va rog,o idee, cum as putea sa ii conving sa ma lase la munte?

Spune-le ca-ti doresti ce si-au dorit si ei la timpul lor cand erau impreuna

Mai inainte de toate nu vorbi despre lucruri pe care nu le intelegi si nici nu le-ai trait. Din ce spui tu mai sus, inseamna ca parintii tai sunt preocupati de soarta ta si nicidecum comunisti.

De ce ar avea incredere in tine, din moment ce, din cate lasi de inteles, nici nu prea au de ce si nici nu prea le-ai dat motive sa aiba. Totusi banuiesc ca smenu nu-i ca nu au incredere in tine cat s-ar putea sa nu aiba incredere in prietenul tau. Am ajuns sa cunosc destul de bine Carpatii romanesti, si pot sa-ti spun ca muntele, chiar si astia ai nostri mai "amarati", nu este un loc potrivit pentru "discotecari", deoarece accidente s-au intamplat destule.

Eu cred ca este o reactie normala din partea parintilor tai..ca vor sa fii sanatoasa si sa nu isi bata cineva joc de tine.Chiar daca ai 18 ani eu cred ca ar trebui sa ti asculti parintii, lasa telenovelele.

Pur si simplu du-te, iar cand te intorci inarmeaza-te pentru o cearta zdravana. Dar nu uita sa le zici ca daca nu se poate discuta omeneste si ajunge la un consens, atunci se poate si altfel. Nu esti prizoniera lor si faptul ca ti-au dat viata nu inseamna ca au dreptul sa ti-o controleze. Eu vorbesc din experienta, ai mei nu voiau sa ma lase la tara la prietena mea si m-am dus pur si simplu . Urmarea ti-o poti inchipui...

Mica si proasta... stai, nu! Majora deja si la fel de proasta!
In primul rand daca parintii tai erau comunisti, li se cam rupea pe unde umbli tu acum. Nu de alta, dar in comunism era normal ca, virgula, copiii sa o frece pe afara pana spre miezul noptii, sa participe saptamanal la banchete pana duminica dimineata, si sa ii uite prin tabere PTAP si alte alea cate o luna in vacanta... asa ca esti doar o capsomana de 18 ani care habar n-are cu ce s-a mancat de fapt comunismul, dar probabil ca suna trendy sa etichetezi lumea aiurea cu termenul asta, mai ales pe parintii tai.
Deci daca ai fi fiica-mea, si eu as zice ca esti o pitipoanca toanta, si ca e spre binele tau sa te tin incuiata in casa, ca sa nu te faci de ras, sau, si mai rau, sa concepi prematur plozi la fel de tonti ca tine!

Iti multumesc pentru idee, dar nu cred ca am suficient curaj sa o pun in practica :-s

Am cerut doar un sfat, chiar nu aveam nevoie de insultele tale.Mulţumesc!

Am cerut doar un sfat, chiar nu aveam nevoie de insultele tale.Mulţumesc!

Nu erau insulte, erau remarci corecte. Ca fiu de comunisti, nascut si crescut in vremea comunismului, am un mare respect pentru adolescenta mea comunista lipsita de idiotismele de azi, asa ca normal ca imi sare mustarul cand o adolescenta de 18 ani habar n-are ce a fost acum 20 de ani in propria ei patrie, si crede ca isi jigneste parintii ei ce-au facut-o asa capsomana dupa Lovilutie.
Dar ce sa zic, va meritati soarta! Normal ca orice parinte decent si-ar tine plodul sub stricta supraveghere daca vede ca termina liceul si n-a prins nimic pertinent din Invatamantul EcaterinAndronicesc...

Păcat de încrederea lor de părinţi pe care le-ai trădat-o! Când vei fi ca ei, vei şti. Oricum nu face rău să-i asculţi în continuare, chiar dacă vei pierde, "peisaje de munte" cu ecouri în conştiinţă.

Doamne! Dar nu are oare prietenia suficient farmec şi fără... ceea ce îi este propriu - căsătoriei?

Începerea vieţii sexuale înainte de familie, în 99% din cazuri nu se continuă cu o relaţia definitivă, cu o căsătorie cu pănglicuţe roz şi cu rochie de mireasă, ci dimpotrivă, cu o reciclare de mâna a doua! E trist dar în 99% din cazuri, din păcate, tânăra vinovată nu rămâne decât o aventură, un trofeu, o sticlă de bere iubită cât nu era consumată încă, dar aruncată în spate după aceea, un „prezervativ" uman, folosit, şi numai bun de înlocuit cu altul mai „curat".

Pentru că fără să-şi dea seama, un bărbat, oricât de desfrânat ar fi, tot un lucru „curat" îşi caută pentru sufletul lui. Chiar şi fără să-şi dea el seama că are nevoie de asta, intuitiv va observa dacă acest lucru există sau nu în sufletul ei!
Poate să se spele ea numai în aloe vera, că de acest „rapăn" al dezonorării ei ca femeie nu îl va scoate cu nimic!
Pe cât de mare este atracţia bărbatului faţă de orice femeie, pe atât de dură este exigenţa lui cu ceea ce ar vrea să găsească în sufletul ei! Dar când ea se descrăcănează în cele din urmă, el îşi dă seama fără să vrea, cu cine are de-a face!

Iar problema bărbatului ca desfrânat, nu este doar aceea a instanţei divine, ci şi acea instanţă a vieţii care îl va face să vadă cam ce înseamnă să-i predai altui soţ o femeie „folosită", simţind asta pe propria lor piele!

Scopul real al adolescenţei este pregătirea pentru viaţa de relaţie, pentru o căsnicie fericită. Pierderea fecioriei înainte de căsătorie reprezintă o condamnare la eşec a familiei! Mai devreme sau mai târziu, statistica nu minte!

Probabil ca asa faceau atunci parintii, dar nu cred ca din indiferenta ci doar pentru ca atunci viata era mai sigura din anumite puncte de vedere

Situatia ta e foarte delicata, dar te sfatuiesc sa urmezi sfatul dat de ayethusa, sa la arati parintilor ca meriti sa aiba incredere in tine, sa le prezinti prietenii si iubitul si daca nu merge sa apelezi la ajutorul unui psiholog care sa te ajute sa-ti imbunatatesti relatia cu parintii si sa-i faca pe ei sa inteleaga ca ai crescut, nu mai esti un copil si esti capabila sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale.Multa bafta, sper sa reusesti!
P.S. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca parintii mei sunt foarte intelegatori, aveam aproape 18 ani cand i-au propus prietenului meu sa se mute in casa cu noi, iar el e cu 7 ani mai mare...

Imi cunosc prietenul si chiar au o parere foarte buna despre el, dar cu toate acestea nu renunta la ideea lor. Sper ca intr-un final lucrurile sa se lamureasca intre noi .
P.S. Esti o norocoasa ca ai parinti asa deschisi si intelegatori.

Atunci inseamna ca iti ramane varianta cu psihologul. Sper sa-ti rezolvi problema, multa bafta!