Hey, am aproape 18 ani, si am o mica problema. M-am despartit de prietenul meu acum 1 luna si un pic. Si imi doresc foarte mult sa ma impac cu el. El fiind cam singura persoana pe care o iubesc cu adevarat! Problema este si la mine si la el. Acum ceva timp ma "obligat" sa stau cu un prieten de al lui, am acceptat, iar dupa ce m-am despartit de respectivul, a venit si si-a cerut scuze! Iar dupa asta relatia noastra s-a racit din toate punctele de vedere. Acum ceva timp, am aflat ca am ramas insarcinata... iar eu nu vreau sa implic chestia asta cu faptul ca vreau sa ma impac cu el, dar nu prea am avut incotro, a trebuit sa-i spun! Orcum, acum astept sa ma duc cu el sa dau pe bebe afara, iar dupa aia, nu stiu ce pot sa fac, n-am nici ceea mai mica idee. Il iubesc mult de tot, si vreau sa ma impac cu el! Ajutati-ma va rog frumos!

Ma minunez ce aud de la tine prima oara nu stiu cum ai putut sa accepti sa stai cu altcineva doar pentru ca el te-a pus nu-mi vine sa cred u chiar nu ai un pic de respect de sine si a doua ceea ce urmeaza sa faci sa-ti ucizi propriul copil te va marca toata viata, gandeste-te ca altii se chinuie sa aiba un copil si u esti pe cale sa ti-l omori pe al tau treaba ta ce faci cu viata ta insa nu e bine nu te juca asa ca mai tarziu s-ar putea sa regreti imi pare rau pentru ce ti-am scris as fi dorit sa nu scriu asta dar trezeste-te!

Johana17. sunt constienta ca o sa fiu marcata pe viata ca mi-am omorat copilul. Dar nu-mi permit sa il intretin de la varsta asta, si plus de asta, acum in aprilie eu o sa raman singura, pentru ca maicamea o sa se mute in Craiova si eu nu am cum sa-l pastrez, nici bac`u nu l-am dat. nu vreau sa ma inchid de la varsta asta, am sa mai astept ceva timp dupa care o sa ma mut la bucuresti. Imi pare rau ca s-a ajuns aici, si cu bebe si cu tot, dar nu pot sa aduc un copil pe lume, si sa-i ofer o viata foarte urata, cel putin pana cand o sa se faca mare. Si in legatura cu ce ai spus. Ma preocupa mai mult relatia mea cu el, decat bebe, pentru ca stiu ca pe bebe o sa-l dau afara, dar pe urma eu ce fac, si o sa raman si singura pentru ca maikmea o sa plece. Inteleg ca e o perioada nasoala la inceput, pentru ca tocmai m-am despartit de el, cum a zis si pufulik, dar pur si simplu nu vreau sa renunt la el. Si d-asta si incerc sa va cer voua sfatul, ce as putea sa fac, cu as putea sa-l atrag!

Sunt intra 8-a saptamana, am reusit sa vorbesc astazi cu tati lu' bebe, i-am spus ca imi e rau si ca am avut stare de voma, iar raspunsul lui a fost ceva de genu "ia niste calmante"... mi-a picat cerul in cap cand am auzit! A raspuns destul de binisor pentru problema asta, ba chiar sa oferit tot sprjinul material, dar pentru mine putin mai conteaza bani acum, am inceput sa urasc tot ce e in jurul meu, sa numai suport nimic langa mine, mai ales daca cineva vrea sa ma atinga! Am o stare de incomprehensibilitate! As dori sa il vad si pe el ca ii pasa mai mult decat un simplu telefon sa-mi zica sa iau calmante. Adevarul este ca si eu l-am cam respins la inceput, si l-am evitat pentru ca eram constienta ca am sa ajung la un moment dat sa-l iubesc...si din cauza la iubirea asta s-a ajuns sa raman cu bebicu! Daca ar fi dupa mine l-as pastra si i-as putea oferi toata dragostea mea, pana la urma creste in mine, si eu ii dau viata. Dar nu pot sa accept faptul ca are un tata nesimtit care a lasat-o pe mama lui gravida, si el a plecat de nebun! Am incercat sa-l fac si pe el sa inteleaga sa nu renunte atat de usor, sa incerce macar sa vada daca intr-adevar numai tine la mine, sau numai este atras de mine de nici un punct de vedere! L-am rugat sa petreaca ceva timp cu mine, 2-3 zile, nu cred ca un om poate sa nu aiba pic de suflet sa lase o fata gravida, si sa nu ii mai pese, macar sa incerce. Nu il consider nici pe el un nenorocit, avand in vedere ca are un suflet foarte mare. D-asta am incercat sa-l conving! johana17. tnx mult pentru sfat. mi-a fost de mare ajutor. ai grija de tine, si sper sa nu ai niciodata parte de asa ceva! te pup

Nycko. nu stiu ce as putea sa zic, intr-un fel ai drepate, dar trebuie sa intelegeti ca nu m-a obligat in sensul ca mi-a pus cutitu la gat! Pur si simplu dintr-o discutie! P. S. MMH iesi din discutie x( lasa ca noi vb acasa!

Total de acord cu @johana17
Bravo

Fara suparare, observ ca pentru tine o problema mai mare este impacarea cu fostul tau prieten, dar de viata celui pe care il ai in burta nu iti pasa?

Hmm... stiu ca atunci cand vine vorba de dragoste, nu mai conteaza prea mult comportamentul celuilalt fata de tine. Inteleg si stiu ca nu iti pasa daca ti-a cauzat probleme in trecut, dar, Alina, daca te iubea nu iti cerea sa faci asa ceva, ce persoana ar vrea sa-si imparta cu altcineva persoana iubita? Si stii ca ce e al tau, e pus deoparte, imposibil sa nu gasesti pe cineva, ba mai mult, de care sa te indragostesti si care sa stie sa te pretuiasca, sa te respecte (pentru ca asta conteaza cel mai mult), atat pe tine, cat si pe copil, insa conteaza sa nu existe minciuna in relatia voastra, faptul ca acel micut exista. Gandeste-te si la asta. Cu toate ca nu ii poti oferi un trai decent, care mama nu ar fi cea mai fericita alaturi de copilul sau, "indiferent de "peisajul din jur"? Probabil o femeie care nu e pregatita sa devina mama, cum esti tu, dar cu timpul poti invata. Imi pare sincer rau, desi nu te cunosc! Iti doresc tot binele din lume, si fie ce o fi, o sa ai nevoie de tarie multa de caracter, ai grija!
P. S. In cate luni esti insarcinata?

Stiu ca atunci cand e vorba de iubire, nu te mai intereseaza, nu ti mai pasa daca persoana iubita iti face... rau. Dar gandeste-te, din moment ce ti-a cerut sa fi cu celalalt, ti-a cerut, ba chiar te-a obligat, a vrut sa te imparta cu altcineva. Este o dovada de iubire? Cum sa ti imparti persoana iubita cu inca cineva? Alina, ce e al tau e pus deoparte, chiar daca in momentul de fata nu pare credibil. Eu iti zic sa te gandesti bine ce o sa faci cu copilul, are o viata, pentru numele lui Dumnezeu! Intr-o zi o sa-ti intalnesti jumatatea, persoana care ar fi dispusa sa-l considere ca si pe copilul lui, ai sa vezi, iar atunci n-o sa-ti para rau pentru ca acel micut n-o sa mai existe? Chiar daca pare un sfat scos din telenovele, aceste lucruri se intampla si in viata reala, trebuie doar sa ai rabdare, timpul le rezolva pe toate! Legat de bebelus, inteleg ca nu ii poti oferi un trai decent, dar cred ca pentru o mama cel mai mult inseamna sa-si simta caldura pruncului pe fata sa, prezenta lui. Dupa cum am mai zis, cu timpul, se pot restaura lucrurile, poate o sa-i oferi viata potrivita. Nimeni nu ii poate oferi cuiva o viata perfecta inca de la inceput. Nimeni nu este perfect. Inteleg ca nu esti pregatita pentru a deveni mama, dar ai sa inveti, nu exista reguli dupa care trebuie sa "joci rolul de mama", aceste lucruri le faci pur si simplu din instinct. Imi pare tare rau, sincer Alina, desi nu te cunosc! Ai sa ai nevoie de tarie de caracter in urmatoarea perioada, sa fii tare! Tot norocul din lume! P. S. Am mai scris o data raspunsul la intrebare, dar observ ca nu a aparut, asa ca a trebuit sa mai scriu inca unul, sa-l reformulez. Sper ca n-o sa mai apara si celalalt! Te-am pupat.

Cea mai mare greseala e atunci cand un partener dintr-un cuplu accepta sa isi uneasca viata alaturi de celalalt chiar daca nu il iubeste cu adevarat, sperand ca in timp sa il iubeasca asa cum ar dori sau poate asa cum merita.
Am vazut cupluri care s-au despartit din cauza asta dupa zeci de ani de casatorie, ani irositi de viata, pierduti sperand la ceva ce niciodata nu s-a intamplat (sa ajungi sa iubesti si sa fi iubit asa cum ti-ai dori).
Daca el te iubeste si ii pasa de tine atunci el va dori sa ramaneti impreuna. Daca el te iubeste va fi alaturi de tine la bine si la greu.
Cat despre bebe, e foarte dureros la gandul ca iei viata cuiva din din propria ta greseala. Sa aibe Dumnezeu mila de tine...

Johana17. ia gandeste si tu putin.Are 17 ani. din ce creste copilul ala? Cum o sa o vada lumea dupa asta? Ce o sa faca? Se rateaza pe viata. Ce poti sa faci doar cu liceul si nici ala terminat? Doare ca sti ca e al tau, dar nu doare mai rau sa-l vezi cum creste chinuit?

Ok johana17.Asta inseamna ca ar trebui sa nasca copilul, nu? Ok.doare sa stii ca e al tau si ca trebuie sa faci avort, dar nu doare mai rau sa vezi ca n-ai cum sa-l gresti? Tu crezi ca, bebe se hraneste numai cu dragostea ei de mama? Ce face cu o scoala neterminata? Se rateaza pe viata.Ps.Sunt prietena ei cea mai buna, stiu mai bine situatia.

Scuze ca am scris de 2 ori alta chestie dar nu a aparut prima oara.si ma corectez: cresti*

Buna alina, imi pare rau pentru c s-a intamplat cu tine, si in c situatie ai fost pusa, si cu micutu tau si cu respectivul. Hai sa gandim problema si s-o luam pas cu pas. Prima greseala a ta a fost ca l-ai respins la inceput dar probabil ca acum ti-ai dat seama. A-2-a greseala facuta de tine a fost ca ai acceptat sa stai cu prietenul lui. Nu trebuia. Gresala lui a fost ca a renuntat, nu stiu daca se simte cu musca pe caciula, sau probabil ca este doar un tip care nu arata atat de bine umbla dupa fete sa cucereasca, reuseste cu vreuna isi face treaba si pe urma isi vede de treaba lui fara sa ii pese ca a lasat pe cineva in urma lui pe cineva caruia ii pasa de el si poate daca incerca sa faca ceva chiar erati fericiti, sau mai este varianta ca prieteni lui sa il fi imbarligat sa renunte la relatia lui cu tine iar el a executat fara sa se uite, mai este posibilitatea sa-i fi intrat in minte ca nu il mai atragi si ca nu are ce sa vada la tine, dar daca era putin atent la discutiile tale si la gesturile pe care le faci in preajma lui atunci era altceva. Am inteles ca aveti cam acelasi anturaj. Ehh...aici o sa fie problema ta, ca tu ai de pierdut in asta. Ce ai putea tu sa faci in situatia asta este sa-l convingi sa accepte cateva zile, iar tu sa incerci sa-l faci sa vada daca mai simte ceva pentru tine dupa ce o sa-l dai pe micut afara, o sa te caute 2-3 zile sa vada cum o sa te simti si pe urma o sa te uite. Asta este genul de om nenorocit care nu ar trebui sa dai nici muci pe el. Daca intr-adevar are putina mila, si putina tragere de inima ar trebui sa faca ceva in privinta asta ca e pacat sa te lase in urma cu nenorocirea pe capul tau. Nu il cunosc personal, dar dupa cum ai vorbit tu de el, presupun ca este un om bun la suflet. Daca intr-adevar asa este o sa realizeze ca ar fi bine sa mai lase de la el odata, sa fiti amandoi siguri. Iar daca nu mai simte nimic pentru tine, atunci ar trebui sa il lasi in pace sa iti vezi de treaba ta. Si sa incerci sa pui nenorocitrea asta in spatele tau. Iar in legatura cu micutu, aici sunteti amandoi responsabili pentru acest fapt si cel mai indicat pentru tine este sa renunti la el, chiar daca tu in acest moment esti o mamaica si el este un tatic. Nu va distrugeti viata de la varsta asta pentru ca este pacat. P. S am facut cursuri de psihologie si am dat peste cauzuri d-astea si cel mai bine e sa-l convingi pe el. Ai grija de tine, si sper sa-ti rezolvi problema asta! Cu dragoste. Craiciu Nicoleta