Hey...am o poveste foarte lunga de spus. Sper ca aveti rabdare sa cititi tot. Si inainte de a incepe povestea, va rog sa nu ma batjocoriti.
M-a nascut mama mea biologica si m-a abandonat. Am ajuns in plasament, si la un an am fost adoptata. Pe parintii biologici inca nu-i cunosc. Parintii adoptivi s-au purtat urat cu mine pana acum. Am 20 de ani.
La 17 ani aveam doar o relatie cu un rrom, iar de la 19 ani m-am logodit cu el. Parintii adoptivi nu au stiut nimic.
Acum 4 luni m-am certat foarte rau cu "parintii mei" pentru ca de la varsta de 11 ani pur si simplu a inceput sa imi fie rusine sa ma vada "mama" si "tata" dezbracata si ca ma incuiam in baie sa nu mai intre ei peste mine. Ma certam mereu cu ei. Ziceau ca "de ce ma ascund de ei".
Plus ca ei ma atingeau in zonele intime si eu nu suportam atunci, mereu ma certam cu ei pentru chestia asta.
Si tot asa au continuat toti anii. Certuri pe chestiile astea.
Din cauza la cearta asta eu l-am intrebat pe logodnicul meu (Cosmin il cheama) daca vrea sa ne mutam impreuna, el a acceptat si a inchiriat o garsoniera. Mi-am luat lucrurile si am fugit de acasa.
Dupa un timp am observat amandoi ca ne intelegem bine traind impreuna, si ne-am decis sa facem un bebe. Si am ramas insarcinata.
Am stat linistita pana cand a sunat cineva la usa. Cand deschid usa sa vad cine e, surpriza! Erau parintii adoptivi, habar n-am cum m-au gasit.
M-am certat cu ei si a venit Cosmin sa vada cine e.
Cand l-au vazut pe el m-au injurat "parintii" in ultimul hal si nu e prima data.
Eu am inceput sa plang si l-am luat pe Cosmin in brate si ne-am sarutat. Si iar au comentat ăia. Apoi mi-a zis "mama" sa il las pe el si sa ma intorc. Nu am vrut. Mi-a tras cateva palme si a intervenit Cosmin. I-a zis sa ma lase, a venit pe la spatele meu, m-a luat in brate si mi-a pus mana pe burta. Apoi ne-a pus "mama" o groaza de intrebari.
Ne-am mai certat noi 3 ("tata" mai mult s-a uitat la noi, nu a prea zis nimic), pana la urma eu si Cosmin le-am spus ca suntem logoditi, ca el e rrom si ca sunt insarcinata.
"Mama" m-a luat iar la injuraturi, a zis ca nu vrea un nepot facut cu un tigan si daca nu fac avort in maxin o luna ma omoara, si au plecat amandoi.
Eu nu vreau sa dau copilul afara. L-am facut ca sa-l cresc. Si e treaba mea cu cine fac eu copii nu a unor oameni care nici nu-mi sunt parinti. Copilul meu nici macar nu este nepotul ei, si eu nu sunt fata lor. Nu stiu de ce se bagă atât în viața mea.
Si va rog sa imi dati mai multe sfaturi, nu stiu ce sa fac, vreau sa fiu fericita cu Cosmin si sa scap de ăia. Nici nu cred ca tin macar 1% la mine ăia, imi dau seama dupa felul in care au vorbit cu mine, si nu e prima data.
Ce pot sa fac sa scap de ăia? Am facut rau ca le-am spus parintilor adoptivi ca e rrom Cosmin? Si ca sunt insarcinata cu el? Si ca suntem logoditi?
Va multimesc ca ati avut rabdare sa citiți tot. Si sper ca ma ajutati.
Funda!
Sa nu cumva sa faci avort.Pentru mine este cel mai odios lucru, este mai grav decat o crima.In situatia asta eu zic sa rupi toate relatiile cu parintii adoptivi.Crezi ca daca te vei intoarce se vor purta mai frumos ca pana acum? Chiar mai urat.Ai de ales intre viata pe care ai avut-o si cea pe care ti-o imaginezi alaturi de baiatul acela, de ce ai alege viata pe care ai avut-o, avand atatea necazuri?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
De la 18 ani poti s afaci ce vrei, sa-ti faci 100 de copii cu cine ai chef si sa ti-i intretii singura, daca ai cu ce, banuiesc ca l asta nu te-ai gandit, deci, cale de intoarcere acasa cu plodul in brate, nu-i!
Răspunde
Fiind majora nu trebuie sa dai nimanui nici un fel de explicatii si cu atat mai putin "socoteala". Traiti-va viata asa cum considerati voi ca este in interesul vostru si de cuviinta. Multa sanatate!
Lasa-i pe ei, acum totul depinde de tine si iubitul tau, Cosmin
Daca nu vor sa accepte asta, ignora-i din viata ta si continuati viata cu logodnicul tau si viitorul tau bebelus.
Sarcina usoara
Fa numai ce iti doresti si ce simti iar cu parintii ori ignorai ori incearca sa le explici. Daca continua asa ar trebui sa suni la politie.
Incep prin ati zice ca ju trebuie sa bagi in seama tot ce iti zic parintii tai esti majora si poti gresii si singura. Daca relatia dintre tine si iubitul tau este una frumoasa si bazata pe sentimente curate parerea mea este ca pe viitor sa fiti impreuna si sa cresteti viitorul vostru copil. Iar revenind la parintii tai lasa-i o vreme in pace, timpul rezolva toate problemele.
Sa nu faci avort
Lasa-i in pace pe ''parintii tai''
Nu-i baga in seama
Doar nu te omoara
Ramai cu el ce contează daca e rrom contează sa existe dragoste
Sa va cresteti copilul sa fiti împreună sa fiți fericiti
Pentru mine, desi nu sunt adoptat, parintii biologici sunt ca parintii normali. Cum sa numesti parinte pe cineva care te-a abandonat. Parinte e cel care te-a crescut, chiar daca nu au avut un comportament decent, macar nu te-au violat, zic si eu. Daca nu depinzi financiar de parintii tai si iti doresti iubitul/sotul ramai cu el. Supararea parintilor o sa treaca. Intrebarea e daca o sa vrei sa te impaci cu ei. Adica in primul rand sunt rasisti, cel putin mama ta, si asta e un lucru nasol. Nu conteaza culoarea pielii, avem aceleasi sentimente si aceeasi gandire toti, asta ar trebui sa le explici. Iar cu chestia aia cand ti-a zis ca te omoara, daca chiar ti-a parut serioasa, mai bine ia un ordin de restrictie impotriva ei, incearca sa nu ramai niciodata singura, sa ai pe cineva care sa te apere, si de preferat sa ai o arma la tine(de preferat un spray de dat in ochi sau cv, chiar daca e auto-aparare crima nu e un lucru bun), si daca ai timp, invata o arta martiala de lupta corp la corp neinarmata, recomand Kung-Fu 
Sa nu faci avort de parintii aia sa nu te intereseze faci ce vrei e viata ta si daca e tigan ce e? E tot om si daca tu ii iubesti si vrei un copil cu el rămâi cu el 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
