Pai, eu am inceput o frumoasa poveszte de prietenie pe internet. Putin cate putin, ne-am cunoscut mai bine, ne-am cunoscut defectele si calitatile, am inceput sa ne intelegem chiar foarte bine. Distanta era mare, dar prietenia noastra era si mai mare.Nu puteam renunta una la alta, de cate ori ne certam, in urmatoarele ore ne ceream scuze. Vorbeam pe mess, la telefon, ne vedeam cu ajutorul web-ului si prin poze. Aveam prieteni comuni, dar asta nu ne ajuta chiar foarte mult.Ba chiar uneori faceam din asta subiect de cearta, pentru ca unii dintre prietenii ei buni nu ma acceptau pe mine, ai mei pe ea si tot asa.Mereu ne certam din cauza celorlalti, persoane cu doua fete.In mai(anul trecut) ne-am certat si de atunci am termintat-o de tot, din prietenia minunata parca numai ramasese nici un sentiment de amicitie.In iulie am venit eu in Romania si m-am gandit sa vorbesc cu ea dupa un alt id-u de unde nu-i dadusem ignore si sa-i spun ca am ajuns si ca mi-ar face placere s-o vad, ca recunosc ca am avut si eu o mare parte din vina si ca n-are rost sa stam certate la nesfarstit. Ea mi-a spus ca aflase si ca chiar vroia sa-i spuna unei prietene sa iesim si sa se intalneasca si ea cu mine. Dupa cateva minute, m-a sunat sa vorbim la telefon, ne-am intalnit si pot spune ca ziua aia a fost minunata.Nu-mi venea sa-i mai dau drumul din brate, nu-mi venea s-o mai scot din "te iubesc". Ea pentru minse insemna enorm de mult, tineam la ea cum nu tineam la persoana mea. Dupa o saptama in care tot iesisem, eu am plecat la tara iar ea, s-a intalnit cu o tipa care ma cunostea si i-a zis ca ar vrea si ea sa ma vada si toate cele.Eu i-am spus prietenei mele ca chiar nu-mi face placere, pentru ca persoana respectiva imi gresise foarte mult.Prietena mea s-a dus sa-i spuna, iar din momentul ala ne-am certat si am decis ca intre noi va ramane o relatie de amicitie.Eu nu puteam fi de acord cu asa ceva, pentru ca dupa atata timp de vorba, lacrimi si toate cele, nu se putea termina totul cu una cu doua. Dupa doua zile, m-am intalnit iar cu ea si mi-a zis " nu m-ai salutat", nu vroiam sa port o conversatie cu ea dupa tot ce se intamplase. Dar am raspuns: ba da, te-am salututat. Dupa care ea imi zice:inseamna ca n-am auzit eu, dar oricum.cu siguranta nu m-ai pupat.In momentul ala chiar nu-mi mai gaseam cuvintele, am stat un minut pe ganduri, ea se uita asa frumos la mine, iar eu normal ca n-am putut rezista si i-am sarit in rate.Cand sa plece, mi-a facut o faza pe care nu prea am suportat-o si o ora dupa, iar ne-am certat.Am stat certate pana in aprilie(anul acesta). Timp de doua luni am avut aceeasi prietenie minunata, dar usor usor, am inceput sa ne distantam si sincera sa fiu, imi lipseste.Imi lipsesc sfaturile si cuvintele dulci ale ei, imi lipseste persoana ei, ea! I-am spus ca sentimente nu mai sunt aceleasi, dar ea mi-a raspuns:nu, sunt chiar mai mari.Nu stiu daca pot crede in acele vorbele, singurul lucru pe care-l stiu e ca tin enorm la ea si ca m-a ajutat enorm de mult, i-am gresit, mi-a gresit, dar toate trec si orice s-ar intampla, ea pentru mine va ramane aceeasi prietena minunata!
Tine-ti bine de prietenii adevarati ca se gasesc foarte greu si se pierd in cateva secunde!
Buna, da cred ca am facut un lucru mai deosebit pentru, o persoana destul de deosebita la momentul acela,,
am asezat prin camera hartie, roz si alba apoi cu petale de trandafir am facut o inima mare, in mijlocul ei am scris numele acelei persoane, de asemenea cu petale de trandafiri,., de jur imrejurul inimii am pus pahare umplute cu apa si petale de trandafiri si cate o lumanare in fiecare pahar, binenteles camera era umpluta de pahare cu lumanari parfumate, lumina era stinsa., si cand am intrat amandoi in camera toate lumanarile licareau si uinimioara iesea in evidenta f dragut,.,.,.,.