Hey! Descrieti povestea voastra de dragoste! Prima iubire sau daca nu oricare . Dau fundita care imi place mai mult >

Eram ca soarecele si pisica. ne certam din orice prostie, dar de fapt noi ne placeam reciproc, dar niciunul nu indraznea sa spuna adevarul. am fost colegi. toti din clasa ne spuneau "cine se cearta se iubeste " dar noi radeam si continuam sa ne certam" chiar si`n ultima zi din cls a 7a ne-am tachinat si incepand cu prima zi cls a8a. iar de cls a 5a si `a 6a nu mai zic eram chiar babalai ) si ne certam mereu!
intr`a 8a ne-am dat amandoi arama pe fata si ne-am scos la iveala sentimentele. imi recunoscuse ca ma iubea din clasa a6a. iar eu sincer simteam pentru el ceva mai puternic de pe la inceputu`clasei a 8a. dar de fapt si de fapt dintotdeauna l-am placut, dar preferam sa tip in gura mare cat de mult il urasc si cat de mult imi doresc sa scap de el
si i`a zis unei prietene de`ale mele atat de frumos un lucru " am citit in ochii tai ca tu crezi ca mie imi place de ___ si da asa este. sunt mort dupa ea " iiiiiiii :X:X::X

il iubesc si acum si sunt de parere ca prima dragoste nu se uita niciodata. toata viata ar sa insemne ceva special pentru mine :X:X:X

Pai eram odata intr. un parc ma pimbam si at am dat peste un tip
era super dragut

si am inceput sa ma plimb cu el am vb blabla.
si ne.am lasat id. urile, nr de tel
si am tinut legatura
pana cand ne.am hotarat sa fim impreuna
:X
si am continuat.
ne intelegeam ft bine
:X
pacat ca s-a terminat :*
Funda

Iubire este un sentiment dureros, dar o durere placuta. Este atunci cand simtii fluturii in stomac si ca ti se topeste inima. La mine prima iubire ( si prezenta ) a inceput in tabara anului 2007, dar atunci eram mici oricum si nici nu prea vorbeam deci nu a fost dragoste la prima vedere ( aveam 7 si el 8 ). In urmatorul an in aceeasi tabara la fel. Si in sfarsit in al2-lea an am inceput sa vorbim, si am aflat ca este in aceeasi echipa de fotball cu un coleg de-al meu ( si asta inseamna ceva deorece nu este tabara cu scoala si nu aveam nici o legatura ). Dar tot nu am ajuns sa fim impreuna. In anul asta in schimb, cand am ajuns la cabana unde trebuia sa stam in tabara m-a tras intr-un colt si a spus ca nu vrea sa aflu asta de la prietenii lui deci... a facut o pauza si fara sa mai spuna ceva m-a sarutat. Eram ceva de genu "Wow! ". Era tarziu deci inca nu aflase nimeni. A doua zi au aflat toti cei 44 de copii din tabara inclusiv staff-ul. Idea este ca in tabara exista o traditie cu relatiile si dureaza doar pe durata tabereii dupa acea majoritatea nu mai tin legatura. Dar noi si acum dupa 8 lunii inca mai suntem impreuna. Este o relatie serioasa cu toate ca avem 13, respectiv 14 ani. Dragostea este facuta ca sa fie traita, niciodata nu trebuie sa ajunga pe locul 2. Tot timpul este pe locul 1.

Hmm. Eu cred ca ar trebui sa scriu o carte. Povestea mea de dragostea. povestea noastra. A inceput dintr-o banalitate, un joc de copii. Nici unul nu se gandea ca vom ajunge aici. Ne-am vazut prima data la revelionul de anul trecut(2009-2010). Ce-i drept nu am vorbit mai deloc atunci. Am aflat doar ca e in liceu cu mine, si ca e de aceeasi varsta. Pot spune ca prima data cand l-am vazut mi-a atras atentia, dar nu sa stau in limba dupa el. Intre timp imi facusem un prieten. Relatia a fost un esec total... Iar dupa ce m-am "scapat" de acest iubit, am inceput sa vorbesc cu el. Vorbeam tot mai mult, mi se parea o persoana foarte dura la inceput, indiferent chiar. Stiam ca nu il prea intereseaza ce se intampla in jurul sau. Nu m-am lasat influentata de asta, si incet incet incepeam sa-l plac. Astfel a avut loc prima intalnire. Sincer aveam fluturi in stomac. Desi s-a lasat asteptat, pot spune ca nu regret deloc minutele respective. Am stabilit amandoi ca am putea incepe o relatie. A fost foarte frumos. Pe zi ce trece descopeream in el o persoana mult mai complexa, mult mai "trecuta prin viata" decat imi imagineam. Greutatile prin care a trecut, si nepasarea oamenilor din jurul sau l-au facut sa para de gheata. Am incercat sa ma apropii de el, sa i arat ca exista si persoana care chiar tin la el. Am reusit asta. A fost primul meu iubit la care am simtit cu adevarat ca il iubesc. Incet incet relatia avansa. Parintii mei au aflat de el. L-au acceptat. Am trait clipe minunate alaturi de el. Tot ce faceam alaturi de el era nou, erau lucruri neexperimentate de mine, iar el imi dadea puterea sa ma descopar singura. Asa au trecut 3 luni. El s-a deschis foarte mult fata de mine, Comunicam, iar tinand cont ca eu eram o persoana si inca sunt o persoana foarte timida, alaturi de el nu aveam nici o retinere. II vorbeam deschis despre tot ce simteam, iar asta ma apropia mai tare de el. Simteam ca in sfarsit am gasit persoana care ma intelegea si ma ajuta sa trec peste tot. Atunci am primit vestea ca va trebui sa plec in strainatate pentru o luna jumate. Desi stiam ca tine foarte mult la mine, ca s-a deschis foarte mult fata de mine, simteam ca totul se va termina. Asa si a fost. Inainte de intoarcerea mea, ne-am despartit. Plangeam mult.ma durea, dar nua veam ce face. Vorbeam foarte mult cu el. Asa mi-a spus ca exista o fata, si ca intentioneaza sa fie cu ea. Desi mi se rupea inima cand vedeam ce imi spune, am accepatat gandindu-ma ca daca el va fi fericit, si eu voi fi multumita. Imediat dupa intoarcerea mea acasa, ne-am intalnit. Atunci sentimentele au reinviat pe partea amandurora. Desi el era cu acea fata, stia ca pe mine ma iubeste. Deoarece il ranise mult, s-a hotarat sa sfarseasca relatia cu ea. In adancul sufletului, m-am bucurat. De ce sa mint? Au trecut vreo 2 saptamani apoi ne-am impacat. Desi era putin distant la inceput, lucrurile au inceput sa se intensifice pe masura ce zilele treceau. Multe persoane au fost impotriva acestei relati, multi incercau sa o strice, dar nu au reusit. Ceea ce este intre noi e mult mai puternic decat orice act facut impotriva noastra. Pot spune din toata inima ca sunt fericita, si pentru prima data stiu ca am pe cine ma baza. Am precizat la inceput ca parea a fi o persoana indiferenta. Dupa toata aceasta perioada, am realizat un lucru important. Aparentele inseala, si daca nu sti sa ajungi in sufletul unei persoane, niciodata nu vei sti prin ce a trecut, ce simte si cat de sincer poate fi. Pot spune ca alaturi de el am invatat sa lupt pentru ceea ce conteaza pentru mine in viata. Zi de zi imi da putere sa continui si imi da cate un motiv pentru care sa zambesc. Desi au existat certuri mici si nesemnificative il iubesc enorm, stiu ca ma iubeste si ca ceea ce avem noi nu ni-l poate lua nimeni. Asta ar fi pe scurt povestea mea. Sper ca nu te-am plictisit :*:*

Doi tineri numara o bila! Si ink acum nu au ajuns la un raspuns!