Pai prima dragoste la mine a fost frumoasa.Am invatat atat de multe lucruri de la el.A fost de fiecare data langa mine cand am fost trista.Am atatea amintiri frumoase cu el si atatea clipe minunate petrecute impreuna, si pe care nu le voi uita niciodata.Dar pe langa clipele frumoase care mi le-a daruit, mi-a mai lasat si o rana si un gol pe care nu il va mai umple niciodata.In ciuda faptului ca ma si ranit, nu regret nimic din tot ce a fost, nu regret ca l-am cunoscut, pentru ca datorita lui nu as fi reusit sa fiu astazi un om puternic.II multumesc pentru tot ce a fost frumos si mai putin frumos in trecut, si mai ales ca a fost langa mine candva
Superba si dureroasa...am trait cele mai frumoase clipe si cele mai amare lacrimi dupa
Cea mai mare tampenie din viata mea l-am placut un an m-am bagat cu el si el si-a batut joc nici nu am vut o prima intalnire ca a venit o fata la mine si mi-a zis ca el se desparte de mine... jenant
Http://www.tpu.ro/......u5pzKuKP8w
Prima "dragoste" o poti avea la o varsta foarte frageda sa zic asa
Ăhm...mă refer că poți avea 2 gagii pentru care să nu simți cine știe ce...și când apare al 3-lea, bum, te aprinzi! Și ajungi să-l iubești cu adevărat. Nu zic nimic de vârstă, că nu cred că vorbim de ăia de 13 ani...
Concluzie, nu e obligatoriu ca primul iubit să reprezinte prima dragoste, adică să-l iubești. Acum depinde de personalitatea fiecăruia...
Eh. Pai eram in clasa a 7-a, indragostita, m-a intrebat daca vreau sa fiu iubita lui, am zis "da" au inceput sarutarile, intalnirile, chestii de genul, si pana la urma a intervenit cineva si s-a destramat totul... da trist dar, acel cineva a trebuit sa se mute, el ma vroia inapoi, eu de gelozie m-am cuplat cu altul, el cu alta, pana la urma ne-am cuplat din nou :X si cam asa a fost. :X Toate cele bune...
Buna,am primul iubit chiar acum la 19 ani.Nu am mai avut prieteni deoarece intotdeauna am fost o persoana pretentioasa insa am cochetat cu multi baieti, intotdeauna mi-a placut sa le urmaresc reactiile cand cred ca m-au cucerit.Ei bine la 18 ani cineva mi-a pus capac. avem 9 luni si pot spune ca nu e baiatul la care visam in sensul ca are defecte care ma deranjeaza dar sincera sa fiu asta e esenta unei relatii.pot sa zic ca dupa 9 luni e ca la inceput poate chiar mai frumos pentru ca acum nu mai e angoasa aia, rusinea ca ai spune ceva gresit.Cat despre prima data cand am facut dragoste..eu as spune ca a fost superb si nu pentru ca nu m-ar fi durut, din contra ci pentru ca l-am simtit pe iubitul meu doar al meu si faptul ca iubitul meu imi zicea continuu ca ma iubeste si ma alinta si ma facea sa uit oarecum de durerea aia..acum pot spune ca nu regret deloc ca am facut asta desi eram foarte conservativa in privinta subiectului astuia, de aceea am asteptat atat pana sa fac asta, sper ca ti-am fost de ajutor
ChristineB întreabă: