Dacă a acceptat să locuiască cu părinții lui, își cam merită soarta.
Dar.
Până la urmă, de ce ar fi treaba ei? Ar fi treaba lui.
Să-i dea lui telefon și să-i zică "mă-ta nu-mi mai dă drumul în casă, rezolvi cumva sau am plecat, divorțăm și o facem pe mă-ta fericită?"
În felul ăsta și verifică cât de papleacă e ăsta și dacă mai e cazul să stea cu el.
Asta este motivul pentru care nu am stat niciodata cu socrii si nu m-as fi maritat cu unul, care ar fi vrut musai sa stam la parintii lui.
De ce sa o suni pe soacra cand stii ca nu te suporta, in loc sa il suni pe partner? Ar trebui sa-ti formulezi mai logic scenariile astea.
Nu as accepta sa locuiesc in casa cu parintii, nici ai lui, nici ai mei. Daca nu ma suporta si el nu vrea sa se mute atunci o sa punem punct relatiei.
As intra pe geam, as lua toti banii din casa si m-as muta într-o vila de lux. Usor de zis, greu de facut.
O mint pe soacra că sunt însărcinată și o ameninț că mă duc să fac avort dacă nu mă lăsa să intru.