Aproape că sunt geloasă pe modu' ăsta primitiv de a privi lucrurile, dintr-o perspectivă pe care n-o s-o înțeleg niciodată.
Nu mă bag la cele enumerate de tine, în legătură cu acele cupluri obsedați de insiși, ignorând să interacționeze și cu ceilalți oameni. La asta te-ai refererit, hm?
Oricum, părerea mea e că e mult mai bine să fi singur ca să-ți trăiești viața și nu, nu mă refer neapărat la aventuri de noapte.
Pentru mine o viață implinită e cea în care aș putea călători în toată lumea, să am libertatea să iau proprile alegeri, să înnot la miezul nopții și să citesc toate cărțile existente, să pictez toate peisajele și cel mai important, să dispun de toată pacea din lume.
Lumea nu conștientizează că viața e frumoasă fiindcă într-adevăr, nu e. Sau poate că e de fapt exact cum ne-o creăm noi.
Nu mă refer la cămin, beții de un weekend, party-uri până la răsărit, grătare, aruncat la miezul nopții în mare, toate astea fac parte din beneficiile vieții, dar asta nu ți-o face frumoasă.
Vin automat celelalte părți ale ei. Singurătate, anxietate, despărțiri, plânsete, gânduri de 3 noaptea, insomnii cuplite, facultate, muncă, etc.
E un echilibru sumbru și personal, cred că doar după ce ai trecut prin toate astea poți semnala exact dacă viața e frumoasă sau nu.
Probabil că am deviat, din nou. Încep să cred că am un talent înnăscut la asta.
Dragut ce spui tu, dar venind de la o ciudatica cu tendinte depresive, nu stiu daca teoriile tale sunt de implementat in viata de zi cu zi a fiecaruia!
Faptu' că mă crezi o "ciudățică cu tendințe depresive" e strict opinia ta, dar sunt mult mai matură și știu ce vorbesc.
E alegerea ta dacă iei în considerare sau nu.
Salut!
Nu mi-au placut niciodata persoanele astea si nu i-am inteles pe cei care se avanta in relatii de lunga durata. Adica, daca ar avea peste 35 de ani inteleg, dar la 20? Care-i faza?
Bine, fiecare face ce doreste. Eu nu am de gand sa fac asta.
Pa!
Ai dreptate mare. tinerii isi pierd aiurea tineretea si nu se bucura de ea. Dar modul in care spui ca trebuie sa se bucure de tinerete nu e neaparat cel mai potrivit. Eu ca tanar de 19 ani care de fel sunt mai linistit prefer sa ma inscriu intr-o activitate de voluntariat pentru ajutorarea celor in nevoie de exemplu sau la impaduriri. Simtibo satisfactie imensa cand vezi ca se bucura un sarman ca i-ai intins o mana de ajutor sau un copil caruia i-ai facut cadou jucaria pe care si-o dorea. Cum ar fi sa iti creezi o viata plina de astfel de satisfactii? In ce priveste cele enumerate de tine pot sa spun eu care am fost la petreceri ca distractia e doar la inceput cand incepe muzica sa cante. Dupa vreo doua melodii deja se duce distractia si lumea se aseaza pe fotoliu si incepe sa stea pe telefon. deci petrecerile nu sunt ceace spui ca ar fi si din motivul asta petrecerile nu sunt un mod de a-ti trai viata. Pe langa asta daca se imbata unul mai rau si adoarme ceilalti isi bat joc de el, incep sa ii aprinda bricheta la degete, i-au umplut fata cu crema de la tort de incepea sa ii intre si in nas. Ce e asta fratilor? pe langa asta ati vazut de atatea ori la discoteci cati se bat si se injunghie din cauza bauturii. Iar de partea cu cearceafurile se ocupa si cei care stau doar unul cu altul singuri in casa asa ca nu e o problema. Mai merg si eu la chefuri dar v-am zis. totul e fain doar la inceput. De revelion de exemplu vreo ora jumate am dansat dupa ce am mancat apoi stateam jos toti si muzica canta degeaba.
Partea in care spuneam ca i-au pus pe fata crema de la tort a avut loc la o petrecere. Voiam sa specific sa se inteleaga
Ai 13 ani? Fiecare face ce vrea? si ce daca se "inhama" in relatii de lunga durata? You can't destroy love, bine vorbesc de ceva adevarat nu cum sunt majoritatea, Sunt cu iubitamea de cand aveam 11 ani, si am fost tot timpu la petreceri, etc etc, nu inteleg pe cine ai vazut tu asa?